Inadmissibility of cassation appeal in property compensation disputes under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 la 21 august 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie împotriva deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020, emisă de intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în soluţionarea dosarului nr. x/30.09.2016 având ca obiect despăgubiri pentru terenul în suprafaţa de 1,2 ha ce face obiectul Hotărârii nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Judeţene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziţia 3 a Comisiei Locale Băile Govora, autor C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea, în tot, a deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020 emisă de Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor în soluţionarea dosarului nr. x/30.09.2016, obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze Hotărârea nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Judeţene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziţia 3 a Comisiei Locale Băile Govora pentru solicitantul D. după autor C. prin care s-au propus măsuri compensatorii, despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţa de 1,20 ha situat în Băile Govora ce face obiectul dosarului de despăgubiri şi obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea contestatorilor A. şi B., în baza Legii nr. 165/2013, o decizie de Compensare prin puncte la valoarea pe care o va stabili instanţa, pentru imobilele teren, în suprafaţa de 1,20 ha situate în Băile Govora.

Prin aceeaşi cerere, reclamanţii au chemat în judecată şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor susţinând că instanţa este competentă să se pronunţe atât asupra existenţei dreptului la despăgubiri în patrimoniul petentului, cât şi cu privire la întinderea acestuia, stabilind suma pe care reclamanta este îndreptăţită să o primească, cu titlu de despăgubiri, pentru imobilul ce nu poate să fie restituit în natură.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vâlcea

Prin sentinţa civilă nr. 1804 din 06 iulie 2023, Tribunalul Vâlcea a admis, în parte, contestaţia şi a dispus anularea deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020, a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea nr. 73/19.02.2009, privind validarea Anexei 23 a Comisiei Locale Băile Govora, poziţia nr. 3, solicitant D. după autor C., cuprinzând propunerea acordării de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 12.000 mp (1,20 ha) şi să emită astfel în favoarea contestatorilor decizie de compensare pentru imobilul teren menţionat, printr-un număr de 390.000 puncte, şi a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat intimata să plătească contestatorilor cheltuieli de judecată în sumă 11.200 RON, din care 7.500 RON onorariu avocaţial, 2.200 RON onorariu expert în specialitatea topografie şi 1.500 RON onorariu expert în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

Prin decizia civilă nr. 4926/2024 din 21 noiembrie 2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelurile declarate de contestatorii A. şi B., şi de intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinţei civile nr. 1804 din 06 iulie 2023, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, a schimbat, în parte, sentinţa în sensul că a obligat intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze parţial măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea nr. 73/19.02.2009, privind validarea Anexei 23 a Comisiei Locale Băile Govora, poziţia nr. 3, solicitant D. după autor C., cuprinzând propunerea acordării de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 768 mp. şi să emită astfel în favoarea contestatorilor decizie de compensare pentru imobilul teren menţionat, printr-un număr de 61.440 puncte, menţinând, în rest, sentinţa. A obligat apelanta- intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de numai 1.000 RON, către apelantul - contestator.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 4926/2024 din 21 noiembrie 2024 au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamanţii, arătând că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost respinsă cererea pentru terenul în suprafaţă de 12000 mp, ceea ce impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru ca instanţa de apel să ţină cont de toate probele administrate la fond, respectiv probele cu expertiză, martori şi înscrisuri, fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de tribunal, despăgubirile impunându-se a fi calculate la nivelul grilelor notariale din 2023, iar nu din 2019.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 06 martie 2025, intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport de excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Din verificarea actelor de învestire ale instanţei de fond, rezultă neechivoc faptul că reclamanţii urmăresc, prin prezentul demers judiciar, anularea dispună anularea, în tot, a deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020 emisă de Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor în soluţionarea dosarului nr. x/30.09.2016, obligarea pârâtei să valideze Hotărârea nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Judeţene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziţia 3 a Comisiei Locale Băile Govora pentru solicitantul D. după autor C. prin care s-au propus măsuri compensatorii, despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţa de 1,20 ha situat în Băile Govora ce face obiectul dosarului de despăgubirişi obligarea pârâtei să emită în favoarea contestatorilor A. şi B., în baza Legii nr. 165/2013, o decizie de compensare prin puncte la valoarea pe care o va stabili instanţa, pentru imobilele teren, în suprafaţa de 1,20 ha situate în Băile Govora.

Se impune a fi, deopotrivă, observat că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Acest text de lege instituie regula esenţială a legalităţii căii de atac, conform căruia calea de atac, termenul şi condiţiile de exercitare sunt determinate doar de lege, indiferent de menţiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Astfel, prin această dispoziţie legală legiuitorul a înţeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunţate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entităţile învestite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condiţiile art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora.

În cauza pendinte, reclamanţii au solicitat anularea deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020 emisă de Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor în soluţionarea dosarului nr. x/30.09.2016 şi obligarea pârâtei să valideze Hotărârea nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Judeţene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziţia 3 a Comisiei Locale Băile Govora pentru solicitantul D. după autor C. prin care s-au propus măsuri compensatorii, despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţa de 1,20 ha situat în Băile Govora şi obligarea pârâtei să emită în favoarea contestatorilor A. şi B., în baza Legii nr. 165/2013, o decizie de Compensare prin puncte la valoarea pe care o va stabili instanţa, pentru imobilele teren, în suprafaţa de 1,20 ha situate în Băile Govora, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Se constată că pretenţia dedusă judecăţii a fost soluţionată de către instanţele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Din coroborarea dispoziţiilor enunţate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 4926 din 21 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 4926 din 21 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.