Defamation Damages Claim Fails as Appeal Annulled for Unpaid Court Fee and Unsubstantiated Grounds

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 11 noiembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2023, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 800.000.000 RON pentru defăimarea numelui său de artist - D. - pentru că i-a îngrădit dreptul la imaginea sa artistică şi publică, precum şi angajarea răspunderii penale pentru abuzurile la care a fost supusă prin intermediul reţelelor de socializare.

La 07.03.2023, reclamanta a depus cerere modificatoare a acţiunii prin care a arătat că solicită despăgubiri în cuantum de 850.000.000 RON, iar la 28.03.2023, aceasta a modificat din nou cuantumul despăgubirilor solicitate, la 300.000.000 RON pentru denigrarea imaginii de artist şi 300.000.000 RON pentru folosirea unui limbaj indecent.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 8985/12.10.2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost reînregistrată la 31 octombrie 2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă care, prin sentinţa civilă nr. 454/18.04.2024, a respins cererea de chemare, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 454/18.04.2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta A., prin reprezentant legal B., înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 21 ianuarie 2025.

După efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., prin rezoluţia din 14 aprilie 2025, s-a acordat termen în şedinţă publică, la 24 septembrie 2025, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului, când, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunţare asupra acestei chestiuni, precum şi cu privire la posibilitatea încadrării, în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a aspectelor relevate prin memoriul de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 23 ianuarie 2025, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, obligaţia de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispoziţiile art. 7 coroborate cu cele ale art. 24 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 04 februarie 2025, instanţa a emis adresă prin care i s-a pus în vedere părţii recurente că are obligaţia de a timbra recursul, fiind indicat cuantumul taxei de timbru datorate şi sancţiunea în caz de neplată, înştiinţarea fiind comunicată acesteia la 11 februarie 2025, la adresa din judeţul Bucureşti, indicată prin cererea de recurs (fila x), potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă, deşi încunoştinţată despre obligaţia legală ce îi incumba, nu a înţeles să se conformeze acestei rigori procesuale şi să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluţionării prezentului recurs, aşa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanţă în acest scop.

Examinând pricina şi din perspectivă convenţională, se reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

În acest sens, se reţine că prin aceeaşi rezoluţie, din 04 februarie 2025, recurentei i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, recurenta neînţelegând să uzeze de aceste proceduri conform dispoziţiilor legale menţionate.

În raport cu aceste elemente, nu se poate reţine că, prin anularea recursului, ca netimbrat, se aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiţie.

Examinând cererea de recurs şi din perspectiva excepţiei nulităţii pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate a aspectelor relevate prin memoriul de recurs, reglementate de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că partea recurentă s-a rezumat în a face trimitere la prevederile art. 1349 din C. civ. şi a arăta că "denigrarea, defăimarea unui minor se pedepseşte şi cu daune."

Simpla evocare a cadrului legislativ ce stabileşte condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale, nu plasează criticile sub incidenţa vreunui motiv de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în contextul în care nu sunt indicate, punctual, critici de nelegalitate din această perspectivă şi nu răspunde exigenţelor de motivare a cererii de recurs impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

În absenţa oricăror expuneri privitoare la raţionamentul curţii de apel, sub aspectul formulării de susţineri prin care să se arate maniera pretins eronată de aplicare a prevederilor art. 1349 C. civ. în raport cu împrejurările concrete stabilite în litigiul pendinte, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale deciziei recurate.

A motiva recursul înseamnă atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanţa de apel.

În consecinţă, aceste cerinţe nu pot fi considerate îndeplinite din moment ce recurenta a omis să indice, în concret, în ce au constat eventualele greşeli de judecată imputabile instanţei de apel în legătură cu aceste aspecte.

Neprocedând astfel, instanţa de recurs nu poate examina, în mod efectiv, respectivele susţineri, nefiind în măsură a cerceta conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, cât timp acestea nu au fost însoţite, practic, de o critică propriu-zisă de nelegalitate cu corespondent în considerentele deciziei atacate.

Drept urmare, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de cele prezentate, având în vedere că, pe de o parte, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de legală de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, stabilite sub sancţiunea nulităţii, iar pe de altă parte, memoriul de recurs nu întrune;te condiţiile legale de motivare, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este supus sancţiunii anulării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.