Negative conflict of competence in forced execution: interpretation of debtor's domicile versus de facto residence for territorial jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2026

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 07.11.2025 sub numărul x/2025, formulată de petentul A., s-a solicitat, la cererea creditoarei B. S.A., încuviinţarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit pentru nevoi personale nr. x din 30.04.2025, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

II. Hotărârile care au generat conflictul

1. Judecătoria Botoşani, prin sentinţa nr. 3825/07.11.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3), art. 666 C. proc. civ., precum şi ale art. 129 C. proc. civ., constatând că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei C. se află în sat Sânpetru, com. Sânpetru, str. x, jud. Braşov, iar reşedinţa sa este în sat Pănceşti, com. Sascut, str. x, jud. Bacău, astfel cum rezultă din dovada verificării în baza de date D.E.P.A.B.D.

Reţinând că noţiunea de domiciliu nu se referă doar la locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci şi la adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate, raportat la domiciliul în fapt al debitoarei, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Strehaia, s-a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2. Judecătoria Bacău, prin sentinţa nr. 7159/26.11.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând că din cuprinsul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens restrâns.

3. Judecătoria Braşov, prin sentinţa nr. 11090 pronunţată la data de 23.12.2025 în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Bacău şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Braşov şi Judecătoria Bacău, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Braşov a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) şi art. 87 C. proc. civ., constatând că noţiunea de domiciliu nu subliniază în mod necesar domiciliul legal, ci acel loc unde o persoană îşi desfăşoară viaţa sa fiind astfel evident că în materia determinării competenţei teritoriale, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens larg, respectiv adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii este reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite, formulată împotriva debitoarei C. de petentul A., la cererea creditoarei B. S.A., cerere dată de art. 666 C. proc. civ. în sarcina instanţei de executare, care este, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Din punct de vedere procesual, prin domiciliu se înţelege acel loc pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, respectiv localitatea în care aceasta îşi desfăşoară activitatea sau locuieşte efectiv. Scopul normelor procesuale care instituie reguli prin raportare la domiciliu este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi următoarele C. proc. civ., acela de a asigura înştiinţarea părţilor cu privire la existenţa procesului, pentru a respecta principiul garantării dreptului la apărare.

De altfel, conform art. 87 C. civ., "domiciliul unei persoane fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acela unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, se regăseşte şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

Prin urmare, asocierea explicită făcută de legiuitor în definiţia domiciliului din noul C. civ. cu locuinţa principală nu semnifică o îndepărtare de concepţia domiciliului ca locuinţă "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă şi lăsată la aprecierea instanţei.

Astfel, în contextul analizei, se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ, servind evidenţei persoanei, iar persoana fizică are domiciliul acolo unde se află locuinţa sa statornică şi principală. Domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, este relevant pentru stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.

Dispoziţiile art. 87 din C. civ., care definesc domiciliul ca locuinţă principală, trebuie interpretate în coroborare cu art. 651 din C. proc. civ., care prioritizează domiciliul efectiv, asigurând astfel o abordare unitară şi logică a normelor juridice aplicabile.

De aceea, de principiu este adevărat că la determinarea instanţei de executare conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este chemată a avea în vedere nu exclusiv domiciliul legal al debitorului ci, atunci când este cazul, locuinţa în fapt a acestuia astfel cum rezultă ea din lucrările dosarului.

În cauza de faţă, din verificările înregistrărilor din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor reiese că debitoarea figurează cu domiciliul stabilit din data de 02.06.2025 în Sânpetru, jud. Braşov, iar de la o dată ulterioară, 23.06.2025, şi-a stabilit reşedinţa în jud. Bacău, astfel că la momentul sesizării organului de executare, 27.10.2025, domiciliul debitoarei se afla în circumscripţia Judecătoriei Bacău.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 coroborate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2026.