Negative jurisdictional conflict resolved: Târgu-Neamț Court competent to authorize forced execution against court clerks' debtors.

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2026

După deliberare, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 25.11.2025 pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamţ, petentul A. din cadrul B., la cererea creditoarei C. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din data de 22.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău, împotriva debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, Ministerul Justiţiei.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Neamţ

Prin sentinţa nr. 1631/15.12.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Neamţ invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi Decizia RIL nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere pluralitatea de debitori ale căror sedii se află în circumscripţia Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi în cea a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti,

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II - a civilă, prin sentinţa nr. 2 pronunţată la data de 08.01.2026 în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a arătat că în speţă este incident art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., având în vedere calitatea creditoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, ceea ce presupune o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, astfel încât a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, petentul A. din cadrul B., la cererea creditoarei C. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din data de 22.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziţii, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului.

În titlul executoriu, calitatea de debitori revine Tribunalului Iaşi, Curţii de Apel Iaşi şi Ministerului Justiţiei, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 651 coroborat cu art. 112 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, competenţa teritorială revenea oricăreia dintre judecătoriile în circumscripţia cărora se găseau sediile debitorilor urmăriţi, iar reclamantul (creditoarea) avea posibilitatea de a alege dintre acestea instanţa pe care să o sesizeze (conform art. 116 C. proc. civ.).

De aceea, erau competente fie Judecătoria Iaşi, fie Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În speţă se mai evidenţiază însă un aspect relevant în stabilirea competenţei, şi anume că reclamanta (creditoarea) are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competenţa facultativă", prevede că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2)1 Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Aceste prevederi legale au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul (respectiv grefierul) care are calitate de reclamant al unei pricini, iar pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

Norma analizată instituie şi o competenţă teritorială facultativă (alternativă), întrucât reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Această alegere trebuie exercitată de reclamant la data sesizării instanţei.

Raţiunea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. este aceea de a oferi părţilor pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei.

Înalta Curte constată că în cauză nu se poate aprecia că reclamantul este Biroul executorului judecătoresc care a solicitat încuviinţarea executării silite, o atare concluzie având caracter formal şi ignorând prevederile art. 666 C. proc. civ.

Din economia acestei dispoziţii legale, rezultă că executorul judecătoresc solicită instanţei încuviinţarea executării silite cerute de creditor (a cărui cerere de executare silită este ataşată cererii de încuviinţare a executării). Prin urmare, adresându-se instanţei de executare executorul judecătoresc acţionează pentru şi în numele creditorului, care este în fapt cel care declanşează demersul judiciar reglementat de art. 666 C. proc. civ.

În consecinţă, de vreme ce creditoarea a exercitat cu ocazia cererii de executare silită (prin intermediul executorului judecătoresc petent) dreptul de opţiune prevăzut de art. 127 C. proc. civ. şi a sesizat o judecătorie (Judecătoria Piatra Neamţ) situată într-o curte de apel învecinată celei care ar fi fost competentă să soluţioneze cererea (Judecătoria Iaşi), rezultă că instanţa iniţial sesizată era competentă a soluţiona cauza.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 127 din acelaşi Cod, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, învecinată Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2026.