Inadmissibility of appeal against irrevocable jurisdiction declination order in succession partition
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the claimant against an interlocutory order that declined jurisdiction to the Ploiești Court of Appeal, thereby upholding the declination and leaving the underlying estate partition judgment of the Ploiești Court of Appeal in force. The case involved a succession partition dispute where the claimant challenged the High Court's decision to refer the appeal to the appellate court based on recent legislative changes to procedural jurisdiction, arguing the declination violated the court's exclusive competence. The court held that the appeal was inadmissible because the declination order was expressly designated as irrevocable by Article II, paragraphs (2) and (3) of Emergency Government Ordinance No. 65/2004, approved by Law No. 493/2004, and consequently excluded from appellate review under Article 377, paragraph (2), point 5 of the Civil Procedure Code, a procedural norm applicable ab initio from its effective date.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 pct. 21 C. proc. civ, art. 4 C. proc. civ, art. 299 C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against irrevocable jurisdiction declination order in succession partition: S-a susținut că, încălcându-se competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilită prin art. 4 C. proc. civ., instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3133 din 6 octombrie 2003, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanții M.I.A., M.A., M.N.C., M.M.R., M.B.M., în contradictoriu cu pârâții M.S., M.F., M.M., M.Ș., M.E., V.M. și a dispus partajarea maselor succesorale ale defuncților M.V.I. și M.P., potrivit cotelor reținute prin încheierea de admitere în principiu.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 20 din 6 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe, de reclamantul M.I.A. și pârâta M.E.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamantul M.I.A. și pârâta M.E. au declarat recurs.
Prin încheierea nr. 972/D din 30 mai 2005, secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a declinat competența soluționării recursului, în favoarea Curții de Apel Ploiești.
S-a reținut că în raport cu obiectul litigiului, ieșire din indiviziune, în cauză sunt incidente prevederile art. 3 pct. 21 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004, în sensul că aparține curții de apel, competența soluționării recursului.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul M.I.A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
S-a susținut că, încălcându-se competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilită prin art. 4 C. proc. civ., instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii.
Totodată, instanța s-a pronunțat, fără a avea în vedere dovezile aflate la dosar, cu referire la decizia nr. 20 din 6 ianuarie 2004, a Curții de Apel Ploiești.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea încheierii atacate și reținerea dosarului, în vederea judecării recursului declarat împotriva deciziei pronunțate în apel.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din dispozițiile art. 299 C. proc. civ., rezultă că una din condițiile, ce se cer a fi întrunite cumulativ, pentru exercitarea recursului, privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.
Or, potrivit art. II alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 65/2004, „Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se trimit la curțile de apel. Trimiterea dosarelor se face prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților”.
Hotărârea de declinare a competenței fiind irevocabilă, potrivit normei procedurale menționate, aceasta nu este supusă recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.
Așadar, se constată că nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri, determinate de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.
Drept urmare, excepția de inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.
Nu pot fi primite criticile formulate de recurent, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 30 mai 2005, ulterior aprobării și modificării ordonanței menționate, prin Legea nr. 493/2004.
Or, potrivit principiului care guvernează acțiunea în timp a normelor de drept procesual, legea de procedură produce efectele în considerarea cărora a fost edictată de la data intrării în vigoare și până la data abrogării acesteia.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.I.A. împotriva încheierii nr. 972/D din 30 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. în dosarul nr. 11802/2004, ca inadmisibil.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2005.