Finality of appellate decisions in protective order proceedings precluding further extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 09.10.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat emiterea unui ordin de protecţie prin care să se dispună: obligarea pârâţilor la păstrarea unei distanţe minime de 2 m de faţă de victimă şi faţă de locuinţa acestuia.

I.2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 5954 din data de 11.10.2024 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2024, instanţa a respins cererea având ca obiect "emitere ordin de protecţie" formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii C. şi B., ca neîntemeiată. A dispus instanţă că onorariul avocaţilor din oficiu, desemnaţi pentru apărarea intereselor victimei şi agresorilor, în cuantum de 575 RON, pentru fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel petentul A..

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii apelului, invocată de către instanţă din oficiu; a anulat apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 5954 din data de 11.10.2024, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2024, având ca obiect "ordin de protecţie", în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., şi B., ca fiind tardiv formulat; a dispus plata onorariului (în apel) către avocat din oficiu D., pentru apelantul-reclamant A., în cuantum de 575 RON, din bugetul Ministerului Justiţiei; a dispus plata onorariului (în apel) către avocat din oficiu E., pentru intimaţii-pârâţi C. şi B., în cuantum de 1.150 RON, din bugetul Ministerului Justiţiei.

I.4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 21 din 29 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii recursului.

A fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâţii C. şi B., ca inadmisibil.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 21 din 29 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 martie 2025 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea formulată, recurentul a solicitat admiterea căii de atac împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 29 ianuarie 2025, fără a fi dezvoltate motive de recurs.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, în condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În speţă, prima instanţă a fost învestită cu o acţiune prin care reclamantul A. a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva intimaţilor-pârâţi, procedură reglementată de dispoziţiile Legii nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie.

Decizia nr. 21 din 29 ianuarie 2025 ce face obiectul prezentului recurs, a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în soluţionarea recursului formulat de recurent împotriva deciziei civile nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 pronunţată în apel de către Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menţionate, această decizie, prin care instanţa a soluţionat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pe cale de consecinţă, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, fiind pronunţată în recurs, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui nou recurs.

Relevante în cauză sunt şi prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie, potrivit cărora "hotărârea prin care se soluţionează cererea de emitere a ordinului de protecţie este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părţilor."

Aşadar, recurentul-reclamant nu avea deschisă calea extraordinară de atac a recursului în prezentul litigiu, decizia civilă nr. 167 din data de 23 octombrie 2024 pronunţată în apel de către Tribunalul Buzău, secţia I civilă fiind definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aspect care conturează încă o dată caracterul inadmisibil al prezentei căi de atac, având ca obiect o decizie, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva unei decizii date în apel, fără drept de recurs.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare faţă de care nu se mai impune evocarea şi analizarea motivelor de recurs faţă de prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 21 din data de 29 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.