Territorial jurisdiction for forced execution against a branch: fixed by creditor's choice between main seat and secondary seat

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2026

După deliberare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. x/2025 la data de 14.11.2025, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei B. S.R.L., la cererea creditoarei C. S.R.L. în toate formele admise de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de factura fiscală seria din 04.09.2025, pentru recuperarea sumei de 104,56 RON, reprezentând contravaloarea prestaţiilor de salubrizare şi a contribuţiei pentru economia circulară aferentă lunii august 2025, conform contractului de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 1780 din 01.07.2025, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,02%/zi calculate de la data de 20.09.2025 şi până la data plăţii efective, a dobânzii legale calculate de la data de 20.09.2025 şi până la data plăţii efective şi a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, sume ce se vor actualiza potrivit dispoziţiilor art. 628 alin. (3) C. proc. civ.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Sentinţa Judecătoriei Mangalia

Judecătoria Mangalia, prin încheierea nr. 5175/25.11.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

În motivare a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sediul debitoarei B. S.R.L. fiind în oraşul Buşteni, str. x, jud. Prahova, Judecătoriei Sinaia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

3. Sentinţa Judecătoriei Sinaia

Învestită prin declinare, Judecătoria Sinaia, prin sentinţa nr. 650 pronunţată la data de 22.12.2025 în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sinaia, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Mangalia şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, din extrasul ONRC depus la dosarul cauzei reiese că debitoarea B. S.R.L. are un punct de lucru situat în sat Costineşti, Comuna Costineşti, strada x nr. 25, judeţul Constanţa, iar titlul executoriu este reprezentat de factura seria din 04.09.2025 din cuprinsul căruia reiese că serviciile prestate au fost în legătură cu acest imobil, loc unde s-au colectat deşeurile.

În considerarea statuărilor din Decizia ICCJ nr. 6/15.05.2023, a prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ. şi a prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat că Judecătoria Mangalia este instanţa competentă să încuviinţeze cererea de executare silită.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea prin care petentul BEJ a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei B. S.R.L., la cererea creditoarei C. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de factura fiscală seria din 04.09.2025, pentru recuperarea sumei de 104,56 RON, reprezentând contravaloarea prestaţiilor de salubrizare şi a contribuţiei pentru economia circulară aferentă lunii august 2025, conform contractului de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 1780 din 01.07.2025, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,02%/zi calculate de la data de 20.09.2025 şi până la data plăţii efective, a dobânzii legale calculate de la data de 20.09.2025 şi până la data plăţii efective şi a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, sume ce se vor actualiza,

Conflictul negativ de competenţă ivit între instanţele în conflict a fost generat de aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în raport de sediul debitorului ţinut să aducă la îndeplinire dispoziţiile titlului executoriu.

Astfel, Judecătoria Mangalia a reţinut că sediul principal al debitoarei este în Buşteni, care se află în circumscripţia Judecătoriei Sinaia, în timp ce această din urmă instanţă a considerat că se solicită încuviinţarea executării silite în baza unei facturi emise pentru efectuarea unor servicii de salubrizare pentru punctul de lucru al debitoarei, situat în Costineşti, aflat în circumscripţia Judecătoriei Mangalia.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Se constată, într-adevăr, că debitoarea are un punct de lucru situat în Costineşti, judeţul Constanţa, iar titlul executoriu pretins este reprezentat de o factură din cuprinsul căruia reiese că serviciile prestate au fost în legătură cu imobilul situat în acest sediu secundar.

În raport de această particularitate a speţei, se reţine că, prin decizia nr. 6/2023, pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii, s-a apreciat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

Înalta Curte constată că folosirea în dispozitivul deciziei invocate a verbului "poate" duce la concluzia că, în ipoteza în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, aparţine creditorului decizia de a se prevala de posibilitatea introducerii cererii de încuviinţare a executării silite la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, alternativ cu sediul principal al acesteia.

Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare.

Recunoaşterea posibilităţii determinării instanţei de executare prin raportare şi la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, atunci când acesta figurează ca fiind obligat prin titlul executoriu, singur ori alături de persoana juridică de bază, nu impietează asupra caracterului exclusiv al competenţei instanţei de executare, ţinând seama că determinarea s-a realizat prin utilizarea criteriului prevăzut de legiuitor.

Ca atare, în raport cu decizia menţionată, opţiunea materializată prin depunerea cererii la oricare dintre instanţele deopotrivă competente, determină, în mod definitiv, fixarea competenţei în favoarea acelei instanţe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Mangalia, instanţă sesizată iniţial de creditor, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2026.