Revision petition for property usucaption dismissed as tardy and inadmissible due to lack of contradictory judgments in separate proceedings

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul revizuirii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 7.05.2025, revizuenţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 88 din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2024, a deciziilor nr. 15/2024-R din 13.02.2024 a Curţii de Apel Oradea şi nr. 304/Ap/29.06.2023 a Tribunalului Satu Mare, pronunţate în dosarul nr. x/2017, precum şi a sentinţei civile nr. 1399/10.12.2020 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenţii susţin că hotărârile a căror revizuire o solicită sunt netemeinice şi abuzive, context în care solicită anularea acestora cu consecinţa recunoaşterii dreptului de proprietate privată al acestora asupra terenului în suprafaţă de 7471 mp provenit din CF vechi x Cămârzana cu nr. top. x Cămârzana, teren extravilan care din rea-credinţă nu a fost trecut în extrasul CF vechi x Cămârzana actualmente transcris în CF nou Cămârzana, precum şi anularea tuturor cheltuielilor de judecată la care aceştia au fost obligaţi generate de litigiile care au stat la baza pronunţării hotărârilor a căror revizuire o solicită.

Aceştia arată că prin acţiune ce face obiectul dosarului civil nr. x/2017, având ca obiect uzucapiune, revizuenţii reclamanţi au solicitat recunoaşterea dreptului lor de proprietate privată asupra terenului extravilan anterior menţionat, argumentând că îl folosesc de peste 100 ani şi asupra căruia deţin poziţie deschisă în registrul agricol, achitând taxele şi impozitele aferente acestui teren. În acest sens, revizuenţii au invocat joncţiunea posesiilor, terenul fiind preluat de la antecesorii revizuentei B., respectiv de la părinţii acesteia, C. şi D., conform certificatului de moştenitor nr. x/04.07.1989, care la rândul său a fost întocmit în baza deciziei civile nr. 188/26.04.1986, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/1986 şi a deciziei civile nr. 131/29.02.1988, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/1988.

Menţionează că sentinţa civilă nr. 636/27.05.2003, pronunţată în dosarul nr. x/2003 de către Judecătoria Negreşti-Oaş a fost una favorabilă acestora şi că această suprafaţă de teren de 7471 mp identificată în CF vechi nr. x Cămârzana se află situată în locul numit " Şipoţel sau În Prisaca" extravilan Cămârzana având categoria de folosinţă fâneaţă, suprafaţă care nu a fost trecută de către ing. expert E. în extrasul CF vechi x Cămârzana respectiv în încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în data de 18.07.2003 în dosarul nr. x/2003.

Aceştia susţin că nu au nicio pretenţie asupra terenului intimatelor aferent Titlului de proprietate nr. x/18.02.2010 prin care i s-a atribuit numitului F. - decedat, soţul intimatei G. teren în suprafaţă de 1 ha, înscris în aceeaşi CF vechi nr. x Cămârzana cu nr. top. comun, tot în zona "Şipoţel sau În Prisaca", care are aceeaşi categorie de fâneaţă ca terenul revizuenţilor şi care este folosit de către intimate în baza acestui titlu de proprietate.

În schimb, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 7471 mp, aceasta le revine revizuenţilor în baza deciziei civile nr. 55/2022-R/13.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei nr. 102/12.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 de către aceeaşi instanţă prin care s-a solicitat inclusiv rejudecarea cauzei atât de către Tribunalul Satu Mare, cât şi de Judecătoria Negreşti-Oaş, instanţe care au refuzat acest lucru. Deşi Curtea de Apel Oradea a solicitat mai multe informaţii cu privire la această cauză, inclusiv obligarea Tribunalului Satu Mare să iasă la faţa locului şi să constate situaţia acestui teren din litigiu, revizuenţii arată că nu s-au respectat cererile efectuate de către Curtea de Apel Oradea, cu excepţia cererii de completare a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezenta cauză de către ing. expert H., care la rândul său în planşa nr. 3 a arătat situaţia reală privind acest teren, ca fiind al revizuenţilor.

2. Apărările formulate în cauză

La data de 9 septembrie 2025, intimatele au depus întâmpinare prin care au invocat în principal, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte revizuirea în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., tardivitatea acesteia în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 511 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar în subsidiar, respingerea acesteia, ca nefondată, precum şi obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele de revizuire formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

În susţinerea cererii de revizuire formulate în cauză, revizuenţii B. şi A. au invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. " (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; 8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Având în vedere că în cererea de revizuire formulată nu au fost identificate motivele concrete întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, respectiv acele înscrisuri doveditoare care să nu fi fost avute în vedere de către instanţa de judecată la pronunţarea soluţiei sale şi nici argumente specifice susţinerii acestui caz de revizuire, se relevă că acest temei a fost indicat doar în mod formal de către revizuenţi, aspect ce nu poate învesti în mod legal instanţa cu soluţionarea acestui motiv de revizuire, drept urmare, Înalta Curte urmează să analizeze cererea doar prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu privire la existenţa unor hotărâri potrivnice sub aspectul încălcării autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

În ceea ce priveşte termenul de exercitare a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta este de o lună şi se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, se constată că ultima hotărâre definitivă este reprezentată de decizia civilă nr. 88/2025-R din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, a cărei revizuire s-a solicitat. Această decizie a fost pronunţată în calea de atac a recursului, iar în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea este definitivă de la data pronunţării.

În raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 25.04.2025, într-o zi de vineri, respectiv o zi lucrătoare, aceasta fiind ultima zi în care revizuirea putea fi formulată. Se constată astfel că în cauză, cererea de revizuire a fost formulată prin poştă, ulterior, la data de 29.04.2025, conform ştampilei poştei aplicată pe plic aflat la dosar, împrejurare care atrage tardivitatea căii de atac formulate, astfel că, o primă observaţie este aceea că revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este depusă cu depăşirea termenului de o lună menţionat anterior.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză sau în litigii care au legătură între ele (identitate putând fi doar parţială, de părţi, obiectul şi cauza acestora putând fi diferită); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că prin cererea de revizuire, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 88/2025-R din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2024, pretins a fi contrară deciziilor nr. 15/2024-R din 13.02.2024 a Curţii de Apel Oradea şi nr. 304/Ap/29.06.2023 a Tribunalului Satu Mare, pronunţate în dosarul nr. x/2017, precum şi sentinţei civile nr. 1399/10.12.2020 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1399/10.12.2020 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii I., J., K., soţia lui J. - nasc. K. şi intervenienţii F., prin avocat, G. şi G. şi a fost admisă cererea de intervenţie, constatându-se că asupra unei suprafeţe de 1,00 ha din terenul identificat sub nr. topo. înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Cămârzana este proprietar intervenientul F. în temeiul Titlului de proprietate din data de 18.02.2010 eliberat conform sentinţei civile nr. 166 din data de 13.02.2008 pronunţată în dosar x/2007 Reclamanţii au fost obligaţi la plata către pârâta I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 RON reprezentând onorariu avocat. De asemenea, reclamanţii au fost obligaţi la plata către intervenienţii F., G. şi G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2935 RON reprezentând onorariu avocat şi contravaloare taxa judiciară de timbru.

A fost confirmat onorariul final expert în valoare de 1.980 RON conform notei de la fila x de la dosar fond, reclamanţii fiind obligaţi să plătească expertului tehnic judiciar H. suma de 1180 RON reprezentând diferenţă de plată onorariu final expert.

Împotriva sentinţei civile nr. 1399/10.12.2020 reclamanţii-revizuenţi A. şi B. au formulat apel, care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 448/AP/23.09.2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul cu acelaşi număr, apoi aceştia au formulat recurs, care a fost soluţionat de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 55/2022-R din 8.03.2022, în sensul admiterii recursului reclamanţilor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 304/Ap din 29.06.2023, pronunţată de Tribunalul Satu Mare din dosar nr. x/2017, în rejudecarea apelului, s-a respins cererea de apel formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1399/din 10.12.2020, cât şi a încheierii din data de 26.11.2022, pronunţată de dosar nr. x/2017 a Judecătoriei Negreşti-Oaş, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. şi intervenienţi G. şi G., ca neîntemeiată, cu obligarea acestora, în solidar, la plata către intimata - pârâtă I. a sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, efectuat în apel, în primul ciclu procesual.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii-revizuenţi au formulat recurs care a fost soluţionat de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 15/2024-R din 13.02.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2017 potrivit căreia a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1399/10.12.2020, pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş şi ca nefondat, recursul declarat de aceştia împotriva deciziei civile nr. 304/Ap/2023 din 29 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menţine, cu obligarea acestora la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4760 RON.

Totodată, împotriva aceleiaşi decizii civile nr. 304/Ap din 29.06.2023 a Tribunalului Satu-Mare pronunţată în dosarul nr. x/2017, reclamanţii-revizuenţi A. şi B. au mai formulat şi o contestaţie în anulare, care fost înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Tribunalului Satu-Mare. Astfel, prin decizia civilă nr. 471/Ap din 03.10.2024, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în acest din urmă dosar a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B..

În continuare, împotriva deciziei civile nr. 471/Ap din 03.10.2024, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. x/2024, reclamanţii-revizuenţi au formulat recurs, care a fost soluţionat de către Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 88/2025-R din 25.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024 în sensul respingerii, ca inadmisibil, a recursului declarat de recurenţii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 304/Ap din data de 29 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2017 şi ca nefondat, a recursului declarat de aceştia împotriva deciziei civile nr. 471/Ap din data de 03 octombrie 2024 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2024.

Din analiza hotărârilor anterior prezentate, Înalta Curte constată că toate acestea au fost pronunţate şi provin din acelaşi dosar, respectiv din acţiunea civilă înregistrată la data de 09.01.2017 pe rolul Judecătoriei Negreşti Oaş sub nr. x/2017 de către reclamanţii A. şi B. şi care are mai multe capete de cerere, printre care şi cel privind constatarea uzucapiunii asupra terenului în suprafaţă de 7471 mp provenit din CF vechi nr. x Cămârzana.

Astfel, toate deciziile civile supuse analizei în cererea de revizuire, provin din aceeaşi acţiune şi din acelaşi dosar înregistrat iniţial sub nr. x/2017 şi reprezintă soluţiile pronunţate de către instanţele de control judiciar pe parcursul exercitării căilor de atac formulate de către revizuenţii A. şi B. după cum urmează: apelul soluţionat de Tribunalul Satu Mare prin decizia civilă nr. 304/Ap din 29.06.2023 (dosar nr. x/2017), recursul soluţionat de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 15/2024-R din 13.02.2024 (dosar nr. x/2017), recursul soluţionat de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă definitivă nr. 88/2025-R din 25.03.2025 (dosar nr. x/2024) în procedura contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 1399/10.12.2020 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosarul nr. x/2017, aceasta nu reprezintă o decizie definitivă supusă revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci, împotriva acesteia reclamanţii au formulat deja o cale de atac, respectiv apel, care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 304/Ap din 29.06.2023 şi apoi recurs soluţionat prin decizia civilă definitivă nr. 15/2024-R din 13.02.2024 anterior menţionate.

În acest context factual, este evident că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv condiţia ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite.

Aşadar, în cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale sau în cicluri procesuale succesive, rezultate în urma soluţionării unor căi de atac extraordinare, iar nu în dosare diferite generate de acţiuni separate, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când hotărârile au fost pronunţate în acţiuni generate de dosare diferite, ceea ce nu este cazul în speţă.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în acţiuni distincte identice, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi (efectul negativ al lucrului judecat); în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat. Aceeaşi raţiune e urmărită şi în litigiile care nu întrunesc tripla identitate de elemente, dar care, purtându-se între aceleaşi părţi, prezintă o identitate de chestiune litigioasă, fapt ce obligă instanţa sesizată cu al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în cel de-al doilea litigiu (efectul pozitiv al lucrului judecat).

Mai trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Sub acest aspect se reţine că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu fie repuse în discuţie (cauza Brumărescu împotriva României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei. Competenţa instanţelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat şi simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuenţii au beneficiat în toate gradele de jurisdicţie şi nu deschide părţii nemulţumite căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării unora dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

În raport de cele anterior evocate, se reţine că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal invocat şi prin urmare, Înalta Curte, constată că hotărârile pretins potrivnice nu sunt contradictorii, întrucât deşi au avut aceleaşi părţi au fost pronunţate în acelaşi dosar, dar în diferite cicluri procesuale ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege, iar nu în dosare diferite generate de acţiuni separate.

Referitor la cererea intimatei G. privind obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că intimata G. a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată în valoare de 2 420 RON reprezentând onorariu avocaţial pentru această etapă procesuală, conform înscrisurilor aflate la dosar.

În consecinţă, constatând că, pentru motivele prezentate mai sus, revizuenţii au formulat o cerere de revizuire cu nesocotirea condiţiilor legale referitoare la respectarea termenului pentru introducerea acesteia şi a celor privitoare la respectarea condiţiilor de admisibilitate, circumstanţe în care calea extraordinară de atac formulată de aceştia va fi respinsă, urmează să fie admisă cererea intimatei G. privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 88/2025-R din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Obligă pe revizuenţii A. şi B. la plata sumei de 2420 RON către intimata G., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.