Statutory late payment interest and penalties on public fund debts recoverable despite absence of explicit arbitration clause and unproven prejudice

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a XI-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 în data de 11.11.2021, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrala De Arbitraj, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii arbitrale nr. 202/12.08.2021 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2015, cu consecinţa rejudecării cauzei în fond conform art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 608 - art. 613 C. proc. civ.

Prin hotărârea arbitrală nr. 202/12.08.2021, Comisia a luat act de cererea de renunţare parţială cu nr. 17883/06.08.2021 formulată de CAS Dolj prin care a precizat că pârâta A. a achitat suma datorată, motiv pentru care a renunţat la cererea privind obligarea pârâtei la plata debitului principal şi în consecinţă a respins restul pretenţiilor cu privire la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data achitării efective a debitului, motivând pe de o parte faptul că nu există un temei legal pentru plata acestora, iar pe de alta parte faptul că instituţia nu a făcut dovada unui prejudiciu care să justifice plata acestor accesorii.

Prin sentinţa civilă nr. 848 din 12.05.2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a XI-a de contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti în considerarea caracterului civil al raporturilor juridice contractuale deduse judecăţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.01.2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă a constatat că din eroare a fost citată în calitatea de pârâtă Comisia Centrală de Arbitraj şi a dispus citarea în calitate de pârâţi a persoanelor aflate în raporturi contractuale cu reclamanta, respectiv, Dr. A. şi S.C. CABINET MEDICAL Dr. B. S.R.L..

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin sentinţa nr. 129/F/10.10.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, în contradictoriu cu pârâţii S.C. Cabinet Medical Dr. B. S.R.L. şi A. şi a anulat Hotărârea arbitrală nr. 202 din data de 12.08.2021 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2015. A admis cererea precizată şi a obligat pârâţii la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aplicabile pentru veniturile bugetare, aferente sumei de 887,81 RON, calculate de la data de 31.08.2013 până la data de 12.05.2021 când s-au recuperat sumele.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta - pârâtă A. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6, şi 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, pârâta susţine un prim motiv de nelegalitate a sentinţei recurate încălcarea de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. raportat la art. 243 C. proc. civ., având în vedere că prin hotărârea arbitrală s-a luat act de renunţarea la judecată ca incident procedural fără a se mai parcurge etapa cercetării procesului, administrării de probe şi în consecinţă nu s-a antamat fondul cererii cu privire la elementele răspunderii civile contractuale.

Convenţia arbitrală nu conţine clauza compromisorie privind soluţionarea litigiului pe calea arbitrajului şi cu privire la accesoriile solicitate de reclamant dobânzi şi penalităţi acestea trebuind arătate expres în obiectul litigiului (părţile exclusiv prin voinţa lor stabilesc întinderea şi obiectul litigiului supus procedurii arbitrale prin clauze exprese inserate în Convenţia arbitrală).

Încălcarea dispoziţiilor art. 613 alin. (2) lit. b) C. proc. civ. este de natură a atrage sancţiunea inadmisibilităţii acţiunii în anulare având în vedere că nu s-au administrat probe în procedura arbitrală, instanţa de judecată fiind lipsită de competenţa funcţională în a statua cu privire la temeinicia şi legalitatea cererii accesorii în raport de principiul accesorium seqvitur principale potrivit căruia contractul accesoriu urmează soarta juridică a contractului principal de care depinde (astfel cum în mod corect s-a statuat prin hotărârea arbitrală).

Fundamentul juridic al cererii introductive în instanţă este exclusiv de natură contractuală iar nu legală întrucât contractul de furnizare servicii medicale de asistenţă medicală primară încheiat între cabinetul medical şi Casa de Asigurări de Sănătate Dolj nu are inserate în cuprinsul său clauze privind obligarea la dobânzi şi penalităţi (invocarea în cerere şi sentinţa de anulare a unor temeiuri legale fiind inadmisibilă întrucât contractul este legea părţilor în speţă).

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, iar recurenta-pârâtă A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor din întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Astfel, se constată că prin cererea de arbitrare nr. x/22.12.2014, având ca obiect pretenţii CAS Dolj a solicitat obligarea pârâţilor dr. A. şi S.C. Cabinet Medical Dr. B. S.R.L. la plata sumelor de 105,5824 RON plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data achitării debitului, reprezentând c/valoarea prescripţiilor medicale eliberate de către furnizorul de servicii medicale din asistenţa medicală primară în cadrul "Programului pentru compensarea în procent de 90% a preţului de referinţă al medicamentelor acordate pensionarilor cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 RON pe lună" unor persoane cu pensii mai mari de 700 RON pe lună, precum şi la 782,2300 RON plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data achitării debitului, reprezentând c/valoarea reţetelor pentru bolnavii cronici, conţinând prescrieri pentru medicamentul Cerebrolysin în cantităţi superioare celor prevăzute de protocoalele terapeutice obligatorii.

Ulterior, prin cererea de renunţare parţială nr. 17883/06.08.2021, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a precizat că pârâta A. a achitat suma datorată respectiv 105,5824 RON şi 782,23 RON, motiv pentru care a renunţat în parte la cererea iniţială de arbitrare înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj, menţinându-şi pretenţiile din cererea de arbitrare menţionată anterior pentru sumele reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data achitării debitului.

Prin hotărârea arbitrală nr. 202/12.08.2021, Comisia Centrală de Arbitraj a luat act de renunţarea în parte a CAS Dolj, dar a respins pretenţiile cu privire la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data achitării efective a debitului. Împotriva acestei hotărâri arbitrale, reclamanta Casa de Sănătate Dolj a formulat acţiune în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. cu referire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 731 din Legea nr. 500/2002, care a fost admisă de către Curtea de Apel Bucureşti prin decizia recurată.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 şi pct. 8 C. proc. civ., invocându-se nelegalitatea sentinţei recurate prin care a fost admisă acţiunea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, cu consecinţa anulării Hotărârii arbitrale nr. 202/12.08.2021 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi cu obligarea pârâţilor la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, aferente sumei de 887,81 RON, calculate de la data de 31.08.2013 până la data de 12.05.2021 când s-au recuperat sumele.

Un prim motiv de recurs invocat de recurenta-pârâtă A. constă în faptul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 406 C. proc. civ. raportat la art. 243 C. proc. civ., având în vedere că prin hotărârea arbitrală s-a luat act de renunţarea la judecată, fără a se mai parcurge procedura cercetării procesului şi a administrării de probe, nemaifiind astfel antamat fondul cererii asupra elementelor răspunderii civile delictuale, fiind astfel pus capăt în întregime procesului.

Această critică este una nefondată.

Potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ. " 1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.", iar potrivit art. 243 C. proc. civ. " În cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părţilor sau sunt admise cereri ori excepţii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în şedinţă publică, judecătorul se va pronunţa asupra cauzei prin hotărâre.".

Din coroborarea acestor texte legale prin raportare la obiectul cererii, se constată că, în cauză, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a formulat o cerere parţială de renunţare la judecată doar cu privire la obligarea pârâtei A. la plata debitului principal deoarece acesta a fost achitat, menţinându-şi pretenţiile solicitate prin cererea de arbitraj iniţială cu privire la obligarea acesteia la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, aşadar criticile acesteia nu pot fi primite deoarece ipoteza de la art. 243 C. proc. civ. priveşte o renunţare în întregime la obiectul procesului, ceea ce nu este cazul în speţă, instanţa pronunţându-se în mod corect asupra cererii cu care a rămas învestită, respectiv asupra dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

De asemenea, nici criticile recurentei-pârâte potrivit cărora instanţa nu ar fi antamat fondul judecării cauzei nu sunt susţinute deoarece în considerentele deciziei recurate de la pagina 3, instanţa a avut în vedere toate înscrisurile depuse de părţi la dosarul cauzei (auditul financiar al contului de execuţie al bugetului FNUASS pe anul 2012, efectuat de Curtea de Conturi-Camera de Conturi Dolj, materializat prin emiterea Deciziei nr. 44/9.05.2013, notificarea nr. x/16.04.2014 şi notificarea nr. x/03.12.2013, precum şi tabelele anexă, comunicate pârâtei prin care i s-au adus la cunoştinţă sumele actualizate datorate), precum şi cererile părţilor, coroborând în mod corect dispoziţiile din Contractul de furnizare de servicii medicale din asistenţa medicală primară cu dispoziţiile legale incidente în speţă. De asemenea, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că pârâta a efectuat plata debitului principal prin chitanţele nr. CON/2658 şi CON/2659 din data de 12.05.2021, reţinând că în cauză acest debit nu a fost contestat.

Nici critica recurentei-pârâte potrivit căreia convenţia arbitrală nu ar conţine clauza compromisorie privind soluţionarea litigiului pe calea arbitrajului cu privire la accesoriile solicitate de reclamantă, precum şi faptul că fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată este exclusiv de natură contractuală, iar nu legală este o premisă falsă, străină de natura obiectului dedus judecăţii.

Astfel, în mod judicios, curtea de apel a reţinut că potrivit clauzei nr. 11 din Contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, partea în culpă datorează celeilalte părţi daune interese, dispoziţii pe care le-a coroborat cu cele ale art. 1535 alin. (1) C. civ., potrivit cărora "(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.", aşadar instanţa a avut în vedere atât clauzele contractuale cât şi pe cele legale pe care le-a aplicat în mod corect.

Acest raţionament al instanţei este unul corect şi în concordanţă cu dispoziţiile art. 1272 alin. (1) C. civ. potrivit căruia "Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.", aşadar chiar dacă nu ar fi fost în mod expres stipulat în Contractul de furnizare a serviciilor medicale clauza nr. 11, posibilitatea acordării daunelor interese în favoarea reclamantei subzista conform textelor de lege prevăzute de C. civ. anterior menţionate, drept urmare, în mod corect a reţinut curtea de apel că "la aceste sume pârâta datorează accesorii, fără a fi nevoie ca reclamanta să dovedească un prejudiciu", fiind vorba despre obligaţii băneşti.

Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligaţiei, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada vreunui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.

Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Or, conform principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă repararea întregului prejudiciului, respectiv efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1385 alin. (3) C. civ. şi 1535 C. civ., la nivelul dobânzii legale.

Ultima critică a recurentei-pârâte se raportează la obiectul acţiunii în anulare, aceasta susţinând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ. de natură a atrage sancţiunea inadmisibilităţii acţiunii în anulare pe motiv că "nu s-au administrat probe în procedura arbitrală instanţa de judecată fiind lipsită de competenţa funcţională în a statua cu privire la temeinicia şi legalitatea cererii accesorii în raport de principiul accesorium sequitur principale", critici care nu sunt susţinute de parcursul procesului, întrucât, în ceea ce priveşte probele, curtea de apel a administrat probe şi şi-a fundamentat soluţia pe acestea în cuprinsul considerentelor expuse la pagina nr. 3 a deciziei recurate, astfel cum s-a reţinut anterior.

Înalta Curte subliniază că, în speţă, acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 202/12.08.2021 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., strict pe motiv că hotărârea arbitrală nr. 202/2021 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, pe motiv că accesoriile se calculează în virtutea legii, simpla trecere a timpului generând aceste accesorii, nemaifiind necesar ca reclamanta să facă vreo dovadă a prejudiciului.

Astfel, potrivit art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. " (1) Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii; ".

Potrivit dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, "Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele.".

Aşadar, prin raportare la obiectul acţiunii în anulare, prin coroborarea întregului probatoriu administrat cu textele legale anterior menţionate, în mod judicios, curtea de apel a reţinut că " având în vedere că debitul constatat ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi-Camera de Conturi Dolj a fost actualizat la data de 31.08.2013, instanţa apreciază că dobânzile şi penalităţile de întârziere aplicabile veniturilor bugetare, aferente sumei de 887,81 RON, sunt datorate de la data actualizării debitului şi nu de la data producerii, prin actualizare subînţelegând aplicarea accesoriilor de la data producerii prejudiciului şi până la data actualizării.", aşadar se constată că instanţa a aplicat în mod corect aceste dispoziţii legale prin raportare la elementele factuale reţinute în cauză.

De asemenea, faţă de această ultimă critică formulată de recurenta-pârâtă, vizând temeinicia acordării penalităţilor de întârziere de către curtea de apel, Înalta Curte reţine că aspectele prezentate vizează fondul cauzei, astfel cum a fost rejudecat de către această instanţă, în temeiul art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., iar nu chestiuni de legalitate, neputând fi examinate în această fază procesuală, întrucât analiza în calea extraordinară de atac nu poate fi extinsă, după cum rezultă din conţinutul art. 483 alin. (3) şi al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dincolo de criticile de nelegalitate, spre cele de eventuală netemeinicie.

Sub aspectul aplicării pe fond a dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002 în privinţa dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate asupra debitului principal, criticile recurentei-pârâte nu sunt fondate, iar curtea de apel a aplicat în mod legal norma de drept anterior menţionată, potrivit căreia recuperarea sumelor reprezentând prejudicii sau plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile veniturilor bugetare, calculate pentru perioada cuprinsă între data la care s-a produs prejudiciul ori s-a efectuat plata şi până la data la care s-au recuperat sumele necuvenite, acestea nefiind elemente de nelegalitate care să mai poată fi repuse în discuţie pe calea recursului şi urmează a fi respinse.

Netemeinicia deciziei recurate excedează oricărui control din partea instanţei supreme, Înalta Curte subliniază că interpretarea obligaţiilor contractuale dintre părţi, efectuată de curtea de apel nu poate reprezenta o încălcare a dispoziţiilor imperative ale legii; în acelaşi sens, în stabilirea situaţiei de fapt şi a temeiniciei, decizia recurată nu poate fi cenzurată pe acest temei în ceea ce priveşte reinterpretarea materialului probator, astfel cum solicită recurenta-pârâtă prin prezenta cale de atac formulată.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum au fost invocate şi argumentate de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 129F din 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.