Aircraft buyer loses appeal over hidden defects; cassation rejected with costs awarded.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 17.05.2019, ca urmare a declinării de competenţă de la Judecătoria Oradea, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului B. la plata sumei de 60.000 EUR, la cursul BNR din data plăţii, la care se adaugă şi dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie până la data efectivă a plăţii, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 235/C din 20 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a respins ca neîntemeiată cererea având obiect "pretenţii" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B..

A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 7500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 1110/A din 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva sentinţei civile nr. 235/C din 20 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează în totalitate.

A obligat apelantul A. la cheltuieli de judecată în cuantum de 7500 RON în favoarea intimatului B..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1110/A din 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul consideră ca fiind nelegală soluţia instanţei de apel, aceasta fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la viciile ascunse ale unui bun.

Astfel, în mod greşit şi nelegal, în contra probaţiunii administrate în cauză, instanţa de apel ajunge la concluzia că viciile avionului C. cumpărat de acesta au fost "vicii aparente" - deci cunoscute acestuia, chiar în condiţiile în care nu face referire expresă la prevederile art. 1690 C. civ.

Pe de altă parte, în mod nelegal, instanţa de apel a respins ca inadmisibil motivul de apel referitor la incidentul "propeller strike" din anul 2013, când avionul se afla în proprietatea şi utilizarea intimatului B., incident nedocumentat în actele tehnice ale avionului - pe considerentul greşit că acest motiv ar fi fost invocat cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ. - direct în apel, arătând că acesta a făcut referire la incidentul "propeller strike" şi schimbarea elicei - cu obligativitatea dezasamblării motorului şi verificării elicei şi a tuturor subansamblelor motorului -fapte care se înscriu obligatoriu în documentele tehnice ale aeronavei" - încă din faza judecăţii în prima instanţă, aspecte reluate ulterior în cuprinsul cererii de apel din acest dosar, ceea ce face ca cele reţinute de instanţa de apel să fie greşite, chiar şi prin stricta referire la prevederile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, recurentul susţine că prin neaducerea la cunoştinţa sa a incidentului "propeller strike" din anul 2013 suntem în prezenţa unui viciu ascuns al vânzării acestui bun, deoarece producătorii elicei şi ai motorului avionului, au menţionat în manualele tehnice că un incident de lovire a elicei de un corp dur poate duce la evenimente catastrofale în cazul în care nu sunt respectate procedurile de inspecţie, demontare şi remontare a tuturor părţilor componente indicate în documentele tehnice depuse la dosarul cauzei.

Contrar celor reţinute de către instanţa de apel în sensul că recurentul ar fi ştiut de schimbarea anterioară a elicei, aspect afirmat doar de către pârât şi martorul său, acesta arată faptul că a cumpărat avionul C. cu o elice schimbată faţă de cea înscrisă în documentele tehnice ale aeronavei, o elice neomologată în Uniunea Europeană pentru a fi montată pe aeronave C., fapt care reiese din documentul aflat la fila x din Volumul II al dosarului Tribunalului Bihor, documentul tehnic care arată toate combinaţiile de elice/motor/fuzelaj permise pentru un avion C., iar elicea montată pe avion nu se regăseşte între aceste combinaţii permise de autorităţile aeronautice europene.

Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel îl constituie, în opinia recurentului, faptul că se reţine în mod greşit că avionul deţinea certificat de navigabilitate valabil întrucât avionul cu această elice nu era conform TCDS la momentul vânzării/achiziţiei - deci nu era conform fişei tehnice a certificatului de omologare (TCDS) - fapt care atrage şi neconformitatea cu certificatul de navigabilitate.

Certificatul de examinare a navigabilităţii (ARC) nu este unul valabil câtă vreme nu reflectă starea tehnică reală a avionului, deoarece a fost obţinut fără să fi fost indicate în documentele tehnice ale avionului nici incidentul de lovire a elicei, nici schimbarea elicei cu una neconformă EASA, nici toate procedurile de verificare a motorului şi de schimbare a subansamblelor conform manualului tehnic al producătorului de motoare.

Recurentul arată şi că a aflat întâmplător de modificarea şi montarea neautorizată a elicei pe avionul cumpărat de la pârâtul B. - acesta necomunicându-i nici incidentul în care se avariase elicea anterioară, nici schimbarea acesteia cu una nouă - neomologată în Uniunea Europeană.

Chiar şi expertiza efectuată în cauză - fila x - atestă faptul că, "nu se identifica/regăseşte explicit în standardele EASA, dacă aceasta este conformă (omologată) în standard EU şi corespunde cu specificaţiile constructorului C." modelul de elice montat de pârât pe avion. - fapt evident, coroborat cu documentul de la fila x, sus- menţionat şi reluat la punctul 4.4. din expertiză, care arată că: nu se identifică/regăseşte explicit în standardele EASA dacă aceasta este conformă (omologată) în standard EU şi corespunde cu specificaţiile C.".

Martorul propus de recurentul-reclamant şi audiat de instanţă în mod direct în şedinţa publică - pilot şi el - confirmă faptul că, o deteriorare a elicei conform fotografiilor depuse la dosarul cauzei poate să apară din cauza unui incident la aterizare - lovirea pământului sau a pistei cu elicea sau cu ocazia tractării avionului din hambar - prin lovirea elicei cu bara metalică de tractare - incident numit "propeller strike" - care produce oprirea bruscă a elicei şi a părţilor mobile din motorul avionului - ceea ce poate duce la ruperea sau deteriorarea mai mult sau mai puţin vizibilă a elicei şi a tuturor componentelor mobile şi uneori chiar fixe ale motorului, defectele mici nedescoperite la timp şi neremediate putând duce la deteriorarea motorului - ceea ce s-a întâmplat în cazul de faţă.

Din documentele tehnice ale avionului nu reiese că în urma deteriorării elicei anterioare din cauza lovirii ei de un corp dur s-ar fi efectuat procedurile de la pct. 1-13 din manualul de instrucţiuni referitoare la mentenanţa neplanificată din cauza lovirii elicei, proceduri care în mod obligatoriu se impun a fi realizate, conform instrucţiunilor producătorului.

În cazul avionului C. achiziţionat de la pârâtul B., recurentul arată că nu a primit toate documentele tehnice ale aeronavei, iar pe de altă parte în cele primite nu era consemnat vreun incident cu elicea, nici dezasamblarea şi verificarea ulterioară a motorului şi nici schimbarea elicei cu o elice neconformă şi neomologată în UE, motiv pentru care acesta nu avea cum să cunoască aceste incidente - în fapt vicii ascunse ale avionului - la momentul achiziţionării acestuia şi nici ulterior, până când au fost făcute verificări tehnice temeinice cauzate de defecţiunea tehnică urmare a viciului ascuns al aeronavei.

În plus, din planşele fotografice şi documentele tehnice de reparaţie depuse la dosarul cauzei în anul 2023 în faţa Tribunalului Bihor reiese că aeronava C. avea mult mai multe vicii ascunse decât cele legate de elice şi motor, acestea fiind cunoscute numai cu ocazia efectuării unei mari revizii tehnice în vederea reconstituirii documentelor tehnice ale aeronavei şi pentru obţinerea autorizaţiei de zbor şi de înmatriculare a avionului în Germania.

În al doilea rând, raportat la faptul că, ulterior distrugerii motorului avionului recurentul nu a mai putut să efectueze zboruri cu acesta - şi ulterior a descoperit şi montarea nelegală a elicei pe avion, coroborat cu lipsa documentelor tehnice ale avionului pentru efectuarea reparaţiilor - a condus la lipsa de folosinţă a acestuia pe o perioadă îndelungată de timp - pe parcursul anilor 2016,2017 şi parţial 2018 - motiv pentru care insistă în obligarea pârâtului şi la plata sumei de 25.000 EURO - daune interese reprezentând beneficiu nerealizat - contravaloare chirie neîncasată prin oprirea la sol a avionului C..

În al treilea rând, solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 8.094 EURO - daune interese constând în contravaloarea primei de asigurare plătită de recurent pentru avion pentru anii 2016,2017 şi parţial 2018 - perioadă în care avionul nu a zburat, dar interval în care am avut obligatoriu încheiat un contract de asigurare pentru daune - aspect dovedit cu documentele depuse la dosarul cauzei.

În concluzie, hotărârea instanţei de fond este nelegală prin raportare la prevederile art. 1707 alin. (2) C. civ., greşit înţeles şi aplicat de către instanţa de apel, care reţine că viciile avionului cumpărat de recurent ar fi fost cunoscute la momentul predării avionului sau că ar fi fost uşor descoperite, în ciuda probaţiunii administrată în cauză şi a prevederilor exprese ale acestei norme legale care arată că este "ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent".

Pentru motivele de mai sus, consideră că instanţa de apel a motivat superficial respingerea cererii sale, că nu a motivat corespunzător considerarea manualelor tehnice ale elicei şi motorului ca fiind "simple recomandări" ale producătorilor acestora, cu acordarea unei greutăţi mult prea mari expertizei realizate în cauză, expertiză care însă este superficială şi neconcludentă cu privire la cele reclamate, hotărârea fiind dată, astfel, cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la viciile ascunse şi garanţia contra viciilor bunului vândut.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate ca nelegală şi admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată la data de 22.04.2019, cu cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât B. a depus întâmpinare prin care solicită în principal, anularea acestuia pe motiv că motivele formulate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, în considerarea faptului că, deşi în mare măsură criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres prevăzute la art. 488 C. proc. civ., soluţia anulării în parte nu este permisă, astfel încât, recursul urmează a fi soluţionat pe fond, exclusiv din perspectiva acelor susţineri care pun în discuţie aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate.

În acest sens, se reţine că, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., mai este necesar şi ca acestea să se refere în mod expres la argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aceasta întrucât, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată.

Ca atare, nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie, atributul legal al instanţei de recurs fiind limitat la examinarea acelor critici privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În cauză, deşi în memoriul de recurs se invocă drept temei legal dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., din perspectiva ipotezelor prevăzute de pct. 6 şi pct. 8, în argumentarea căii de atac sunt relevate, în mare măsură, critici care nu pot fi încadrate în cazurile de casare indicate.

Astfel, subsumat dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul invocă aplicarea greşită a prevederilor referitoare la condiţiile garanţiei pentru viciile bunului vândut, referindu-se expres la art. 1707 alin. (2) C. civ. potrivit căruia "este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent".

În acest sens, susţine recurentul că instanţa de apel a reţinut greşit că eventualele vicii ale avionului cumpărat ar fi fost cunoscute la momentul predării avionului sau că ar fi fost uşor de descoperit, căci din probaţiunea administrată în cauză - respectiv mailurile de corespondenţă prin care solicita predarea documentelor tehnice de la intimat, de la martorul D.. şi de la firmele de întreţinere a avionului -, rezultă că nici la momentul predării bunului şi nici în următorii doi ani, nu avea cum să verifice starea avionului pentru că nu a deţinut înscrisurile respective. În continuare, recurentul face referire la o serie de mijloace de probă - precum certificatul de navigabilitate, expertiza tehnică efectuată în cauză, depoziţia martorului audiat, alte documente tehnice depuse în susţinerea pretenţiilor -, prin a căror proprie interpretare, contrară evident celei realizate de instanţa de apel, tinde să demonstreze aplicarea greşită a legii de către curtea de apel.

Or, categoric, aceste critici reflectă nemulţumirea recurentului faţă de starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi faţă de raţionamentul logico-juridic expus de aceasta în contextul circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind aşadar veritabile critici care să poată fi cenzurate din perspectiva corectei aplicări a prevederilor legale la care se face referire.

Incontestabil, instanţa de recurs va considera că sunt câştigate cauzei faptele astfel cum au fost determinate de instanţele de fond şi va verifica numai dacă normele de drept au fost corect interpretate şi aplicate la aceste fapte, fără să aibă posibilitatea de a reaprecia probele deja administrate, pentru că aceste aprecieri sunt în legătură cu temeinicia hotărârii atacate.

Împrejurarea că recurentul consideră că soluţia dată de instanţa de apel nu este legală, prin prisma modului în care a interpretat şi coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, nu înseamnă că s-ar fi săvârşit vreo aplicare greşită a legii, motivele astfel afirmate neputând fi primite prin raportare la cerinţele prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pe de altă parte, recurentul invocă şi dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. susţinând o motivare superficială şi insuficientă a soluţiei date cererii sale de apel, prin acordarea unei valori probatorii exagerate expertizei efectuate în cauză.

Însă, acest motiv de nelegalitate este incident în condiţiile în care hotărârea supusă recursului este nemotivată în raport cu elementele esenţiale ale cauzei şi în lipsa cărora controlul judiciar este imposibil a se efectua, iar nu relativ la toate susţinerile şi apărările formulate de părţi.

Ca atare, în opinia Înaltei Curţi, incidenţa acestui motiv de recurs a fost susţinută în mod formal de către recurent, nefiind justificată ori argumentată din perspectiva consistenţei şi pertinenţei considerentelor curţii de apel, ci doar prin raportare la evaluarea greşită a anumitor mijloace de probă, ceea ce evident, nu poate fi primit.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivarea este una aptă să releve raţiunile avute în vedere de instanţa de apel, elocvente fiind următoarele considerente exprimate de curte în decizia atacată:

"(...)reclamantul nu a putut face dovada că între elicea nouă, care are o omologare EASA 21J.083 inscripţionată şi defecţiunea ulterioară a motorului există cauzalitate, iar înlocuirea elicei nu a fost un fapt ascuns şi nici care a făcut impropriu aparatul pentru utilizare, pentru a atrage răspunderea vânzătorului pentru vicii ascunse, iar în temeiul art. 249 C. proc. civ., sarcina probei aparţine reclamantului. Ba din contră, conform concluziilor expertului, care sunt clare, neechivoce, nu există legătură de cauzalitate între elicea noua şi defecţiunile ulterioare ale motorului, nu au existat vicii ascunse la momentul vânzării, nu elicea, care este una omologata, a cauzat evenimentul din 2016. (...)

Curtea reţine că înlocuirea elicei s-a făcut de firma autorizata EASA, are inscripţionata o omologare EASA 21J.083, s-a emis un certificat CRS şi Formular 1 EASA, avionul având asigurare, iar contravaloarea piesei şi a lucrărilor fiind achitata de firma de asigurări, iar între înlocuirea elicei şi defecţiunile motorului nu a existat o legătură de cauzalitate cum expertul a concluzionat. Toate acestea s-au confirmat de actele deţinute de firma de mentenanţa, acte existente la momentul vânzării şi deţinute de firma cu care reclamantul a continuat mentenanţa aparatului după cumpărarea avionului. Tocmai pentru că lucrarea a fost efectuata de profesionişti în domeniu, intimatul a ştiut că piesa este conformă, la vânzarea aparatului aducându-i la cunoştinţă cumpărătorului - apelant că aparatul are o elice nouă ca pe un avantaj - f. x verso vol. III dosar fond, iar reclamantul - apelant nu a cerut alte lămuriri tehnice despre noua elice nici de la vânzător şi nici de la firma de mentenanţă E. (...)."

Prin urmare, chiar dacă din perspectiva recurentului, modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să răspundă argumentelor invocate nu este mulţumitoare, aceasta nu echivalează cu nemotivarea hotărârii în sensul nerespectării exigenţelor impuse de prevederile art. 425 C. proc. civ.

În altă ordine de idei, Înalta Curte admite că recurentul formulează şi o critică ce are aptitudinea de a fi evaluată ca fiind motiv de nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., anume aceea vizând faptul că instanţa de apel a respins ca inadmisibil motivul de apel referitor la incidentul "propeller strike" din anul 2013, pe considerentul greşit că acest motiv ar fi fost invocat direct în apel cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ.. Or, recurentul arată că a făcut referire la incidentul "propeller strike" şi la schimbarea elicei - cu obligativitatea dezasamblării motorului şi verificării elicei şi a tuturor subansamblelor motorului - încă din faza judecăţii în prima instanţă, aspecte reluate ulterior în cuprinsul cererii de apel, astfel că cele reţinute de instanţa de apel sunt greşite, chiar şi prin stricta referire la prevederile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Într-adevăr, deşi în considerentele deciziei atacate, curtea de apel arată că aspectele vizând efectele incidentului "propeller strike" sunt invocate pentru prima dată în faţa sa, neputând fi primite în temeiul art. 478 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte observă că, atât în cererea de chemare în judecată cât şi în motivarea apelului sunt formulate critici şi din această perspectivă.

Însă, deşi întemeiat sub aspect formal, acest motiv de recurs nu este în măsură să conducă la admiterea căii de atac, căci şi în condiţiile în care instanţa de apel ar fi procedat la analizarea expresă a acestei critici, nu ar fi avut vreun efect asupra soluţiei adoptate, anume aceea de respingere a apelului.

Această concluzie rezultă din faptul că, în cuprinsul considerentelor deciziei, raportat la probatoriul administrat în stabilirea stării de fapt, curtea de apel analizează implicit şi presupusa influenţă exercitată de evenimentul produs în anterior tranzacţionării aparatului de zbor, chiar dacă nu foloseşte denumirea tehnică de "propeller strike". Incidentul aviatic denumit "propeller strike", produs în 2013 prin lovirea elicei de un obiect fix, a avut drept consecinţă înlocuirea elicei, însă curtea de apel a reţinut că elicea nouă respectă toate standardele tehnice impuse de reglementările în domeniu, că procedura de înlocuire a fost realizată de o firmă de mentenanţă autorizată, că i-a fost adus la cunoştinţă reclamantului faptul că avionul are o elice nouă şi că, esenţial, nu există legătură de cauzalitate între elicea nouă şi defecţiunile ulterioare ale motorului aparatului de zbor.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, instanţa supremă va respinge, ca nefondat, recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la cererea intimatului-pârât B. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată în valoare totală de 9017 RON compuse din onorariu avocaţial în cuantum de 6500 RON şi contravaloare bilete de avion ale apărătorului ales, în valoare de 2516,96 RON, conform înscrisurilor aflate la dosarul de recurs.

În consecinţă, constatând că recurentului i s-a respins calea extraordinară de atac, urmează să fie admisă cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale.

Pentru motivele evocate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1110/A din 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât B..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1110/A din 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 9017 RON către intimatul -pârât B., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.