Motion to annul rejected: alleged misapplication of nullity sanction is not material error under Article 503.

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2026

Asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea prin care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate

Prin cererea formulată de petentul A. la 10 martie 2025, în cadrul dosarului de apel, acesta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia pronunţată în recursul în interesul legii nr. 7 din 22 aprilie 2024.

II. Hotărârea pronunţată cu privire la excepţia invocată

Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, în data de 07 aprilie 2025, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7 din 22 aprilie 2024, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

III. Hotărârea pronunţată în recurs

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., iar prin decizia civilă nr. 1513 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 18 septembrie 2025, a fost anulat recursul declarat de petent.

IV. Contestaţia în anulare

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, petentul A.. Aceasta a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 24 octombrie 2025 şi a fost repartizată aleatoriu, completului nr. 4.

Întrucât prin încheierea din data de 4 noiembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte, secţia civilă, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă cererea de abţinere formulată de membrii completului de judecată nr. 4, cauza a fost supusă din nou repartizării aleatorii.

Competenţa de soluţionare a cauzei a revenit completului nr. 6.

Prin rezoluţia de primire, s-a fixat în sarcina contestatorului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON.

Contestatorul a formulat cerere de reexaminare, admisă prin încheierea din data de 11 decembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, prin care s-a constatat că petentul nu datorează taxă judiciară de timbru în cauza ce formează obiectul prezentei contestaţii.

V. Motivele contestaţiei în anulare

Prin exercitarea căii extraordinare de atac de retractare, a contestaţiei în anulare, A. a solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziei civile nr. 1513 pronunţate în data de 18 septembrie 2025 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Contestaţia nu a fost întemeiată în drept.

S-a arătat că hotărârea a cărei anulare se solicită este lovită de nulitate absolută şi este rezultatul unei erori materiale, întrucât, în opinia contestatorului, atunci când recursul nu e motivat, soluţia pe care instanţa este ţinută să o pronunţe este aceea de constatare a nulităţii şi nu aceea de anulare, aşa cum s-a reţinut în dispozitivul deciziei contestate.

A mai menţionat că prin decizia pronunţată în recurs, s-a apreciat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că recursul nu a fost motivat şi că a fost formulată o simplă declaraţie de recurs, împrejurare pe care contestatorul a subsumat-o unei erori materiale.

Acesta a mai învederat că a motivat recursul împotriva încheierii de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, odată cu recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 1655 din 14 aprilie 2025, pronunţată în apel, de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, astfel că se impune admiterea contestaţiei.

VI. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiţii limitativ stabilite de lege, prin dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale".

Norma legală evocată reglementează contestaţia în anulare specială deschisă împotriva hotărârii instanţei de recurs afectate de o eroare materială, sintagmă care desemnează greşeli cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, produse prin omisiunea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii.

Motivul analizat nu poate viza însă aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea probelor administrate sau interpretarea ori aplicarea pretins greşită a unor dispoziţii legale, deoarece astfel de aspecte se pot circumscrie, eventual, unor erori de judecată, care nu pot fi subsumate celor materiale, specifice contestaţiei în anulare speciale.

În argumentarea cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul a susţinut, în esenţă, că decizia civilă nr. 1513 pronunţată în data de 18 septembrie 2025 în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă este lovită de nulitate absolută şi rezultatul unei erori materiale.

Subsumat acestui "motiv" de contestaţie în anulare, contestatorul a precizat că instanţa a inserat susţineri false cu privire la lipsa motivării recursului promovat în cauză şi a existenţei la dosarul cauzei doar a declaraţiei de recurs.

Mai mult, soluţia de "anulare" a recursului şi nu de constatare a nulităţii recursului pe care l-a promovat în cauză, constituie eroare materială în judecata recursului său.

Pornind de la aceste susţineri, Înalta Curte observă că prin decizia civilă atacată cu prezenta contestaţie în anulare, a fost anulat recursul declarat de petent împotriva încheierii de şedinţă din 7 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

Respingerea căii de atac a fost determinată de aprecierea instanţei cu privire la lipsa motivelor de recurs şi, ca atare, a admiterii excepţiei nulităţii căii de atac, invocată de instanţă în condiţiile art. 489 C. proc. civ.

Se reţine că soluţia de admitere a excepţiei nulităţii recursului cu consecinţa anulării căii de atac promovate nu constituie eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu are la bază omiterea sau confundarea unor elemente sau date materiale importante, existente la dosar la data pronunţării hotărârii atacate, ci este consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 196 coroborat cu dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., aspect ce demonstrează că instanţa a făcut corecta aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, împrejurare ce nu poate fi supusă examinării prin calea de atac promovată.

Înalta Curte subliniază şi faptul că susţinerea recurentului în sensul că soluţia de anulare a recursului este eronată, nu se circumscrie deopotrivă cazului de contestaţie invocat, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., sancţiunea care intervine în cazul nemotivării căii de atac este aceea a nulităţii, indiferent de termenii folosiţi în dispozitivul hotărârii, "anulează", respectiv, "constată nul".

Pentru a fi admisă o contestaţie în anulare, este necesar ca eroarea să nu se datoreze culpei procesuale a părţii, mai exact trebuie ca eroarea să existe în raport de situaţia existentă la dosar la data pronunţării hotărârii atacate, deoarece numai în acest caz se poate ajunge la concluzia că instanţa a săvârşit o greşeală.

În acest context, se apreciază că nici critica contestatorului cu privire la motivarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, odată cu recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 1655 din 14 aprilie 2025, pronunţată în apel de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, nu se circumscrie motivului de contestaţie întemeiat pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia atacată prin contestaţia exercitată, în mod corect s-a reţinut că în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile", împrejurare în raport de care obligaţia motivării căii de atac revenea recurentului.

Ca atare, lipsa depunerii diligenţelor necesare pentru motivarea căii de atac exercitate împotriva soluţiei de respeingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionaleîn termenul legal, nu se pot complini prin exercitarea ulterioară a unei căi de atac extraordinare împotriva soluţiei pronuaţte pe fondul cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental."

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că susţinerile contestatorului în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existenţa vreunuia dintre motivele de contestaţie în anulare, astfel cum acestea sunt expres şi limitativ reglementate prin art. 503 din C. proc. civ., respectiv incidenţa vreuneia dintre ipotezele vizate de norma legală invocată de acesta, intervenite cu prilejul judecăţii realizate de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare promovată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1513 din 18 septembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2026.