Unmotivated appeal against refusal to refer constitutional unconstitutionality exception nullified for failure to submit grounds within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2026

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 noiembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.2.1, s-a anulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu: (i) excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (1) şi (3) si art. 126 alin. (2) din Constituţia României; (ii) excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) din Constituţia României; (iii) excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României, formulată de petentul A..

Hotărârea a fost pronunţată cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Împotriva acestei încheieri a fost formulat recurs de către recurenţii A. şi B., la data de 17 noiembrie 2025, în cuprinsul acestei cererii menţionându-se că motivarea căii de atac se va depune după comunicarea încheierii atacate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 noiembrie 2025 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului C9, fiind stabilit termen de judecată la data de 3 februarie 2026, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

Examinând recursul în raport cu excepţia de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Având în vedere cadrul procesual al judecăţii pendinte, care priveşte recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins sesizarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că analiza excepţiei nulităţii recursului, ce vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, deci legala învestire a instanţei, primează suspendării judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, care, în caz de admitere, nu ar avea alt efect decât cel de temporizare a judecăţii, de amânare a dezbaterii recursului, cu nesocotirea principiului celerităţii soluţionării acestei căi de atac, ce rezultă din dispoziţiile tezei finale a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cauză are natura unui incident procesual, iar soluţionarea cererii de recurs în termenul de 3 zile prevăzut de art. 29 alin. (5) teza finală din lege, mai sus menţionat, nu este compatibilă cu aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepţiei de nulitate a recursului, se observă că cererea de recurs formulată de petenţi nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, iar singura menţiune din cuprinsul memoriului de recurs se referă la faptul că motivarea căii de atac va fi depusă după ce li se va comunica hotărârea atacată.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare.

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Făcând aplicarea acestor dispoziţii la speţa dedusă judecăţii, reiese că, astfel cum prevede art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, în cazul în care termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii (în cauză - termenul de 48 de ore curge de la pronunţare), motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În conformitate cu menţiunile de pe procesul-verbal de înmânare existent la dosarul nr. x/2022/a1.2.1*, reiese faptul că încheierea de şedinţă din data de 13 noiembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.2.1, a fost comunicată petenţilor la data de 17 decembrie 2025, dată de la care începea să curgă termenul de 48 ore prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Reiese faptul că termenul pentru motivarea căii de atac s-a împlinit la ora 00:00 a zilei de 20.12.2025 sau cel mai târziu la data de 22.12.2025 (luni), fără ca recurenţii-petenţi să fi depus la dosar motivele de recurs, în conformitate cu textele legale anterior menţionate.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În materia specială de faţă motivele recursului nu trebuie să îndeplinească cerinţele formale prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în sensul încadrării acestora în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute limitativ în această normă, dar este necesar, în vederea controlului de legalitate, ca partea interesată să arate care sunt motivele pentru care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale îndeplineşte cerinţele cumulative ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, contrar celor reţinute în hotărârea atacată.

Prin nemotivarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului.

Având în vedere dispoziţiile anterior menţionate, constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv aceea a anulării căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 noiembrie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.2.1, în contradictoriu cu intimata C. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2026.