Conflict of jurisdiction in consumer vehicle purchase contract: applicability of consumer domicile jurisdiction over defendant's seat under Art. 113(1)(8) and Art. 116 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 22.05.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună constatarea nulităţii absolute a clauzei de la pct. 11.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.05.2023, obligarea pârâtei la emiterea facturii privind autovehiculul x, în vederea efectuării plăţii şi la primirea corelativă a sumei de bani ce constituie preţul vânzării, obligarea pârâtei ca, după încasarea plăţii, să îndeplinească toate formalităţile pentru înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra autovehiculului ce face obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.05.2023 către reclamant şi obligarea pârâtei la îndeplinirea formalităţilor de radiere a autovehiculului din evidenţele fiscale şi predarea documentelor ce atestă radierea în termen de 10 zile de la data efectuării plăţii preţului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1178, 1186, 1276 C. civ., art. 1, art. 4, art. 6 din Legea nr. 193/2000.

Prin cererea modificatoare depusă la termenul din 3.12.2024, reclamantul a completat obiectul acţiunii introductive, solicitând şi: (i) obligarea pârâtei la plata daunelor-interese reprezentând lipsa de folosinţă a bunului de la data instituirii sechestrului prin sentinţa civilă din 18 iulie 2024 a Judecătoriei Vaslui din dosarul nr. x/2024 şi până la viitoarea predare a automobilului, (ii) obligarea pârâtei la plata de daune-interese reprezentând deprecierea automobilului de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare (respectiv de la 9 aprilie 2024) şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 673 din data de 1 aprilie 2025, Judecătoria Vaslui a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 107 C. proc. civ., precum şi faptul că sediul pârâtei B. S.R.L. este situat în Bucureşti.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa nr. 10382 din data de 7 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

A reţinut instanţa că în raportul dedus judecăţii, reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul calitatea de consumator, în sensul prevăzut de art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă celei determinate de sediul pârâtei, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cu titlu de regulă generală, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator, respectiv competenţa instanţei de la domiciliul consumatorului.

De asemenea, văzând dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., instanţa a reţinut că reclamantul a făcut alegerea de competenţă, sesizând Judecătoria Vaslui, care este instanţa de la domiciliul său. Odată aleasă o instanţă competentă de către reclamant, declinarea în favoarea unei alte instanţe deopotrivă competente presupune încălcarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de fond a fost învestită cu o cerere (astfel cum a fost modificată) privind constatarea nulităţii absolute a clauzei de la pct. 11.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.05.2023, obligarea pârâtei la îndeplinirea unor obligaţii contractuale şi la plata unor daune interese.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Pentru toate acţiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competenţa fiind determinată de lege şi în funcţie de domiciliul acestora.

Această normă vizează atât acţiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât şi litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.

În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un consumator împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992.

De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Prin "profesionist" se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia, conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Definiţia "profesionistului" se regăseşte şi în cuprinsul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, potrivit cărora noţiunea de "profesionist", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni erau prevăzute de lege la data intrării în vigoare a C. civ.

În cauza de faţă, pârâta B. S.R.L. este, fără îndoială, un profesionist, în sensul legii civile, oferind spre închiriere şi vânzare autovehicule, cum este cel care a făcut obiectul convenţiei încheiate cu reclamantul.

Prin urmare, dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părţi este reprezentat de Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.05.2023, în cadrul căruia reclamantul deţine, fără dubiu, calitatea de consumator, iar pârâta pe cea de profesionist, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu aceste aspecte, pentru determinarea competenţei de soluţionare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărei scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum în cauza dedusă judecăţii, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la Judecătoria Vaslui, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul său, acestei instanţe îi revine competenţa de a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Vaslui este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.