Finality of rulings on case transfer and non-appealability of refusals to request preliminary rulings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in its entirety, rejecting it as late for challenging the refusal to refer a constitutional unconstitutionality exception and as inadmissible for challenging the refusal to issue a preliminary ruling or the dismissal of a transfer motion, thereby upholding the first-instance court's rulings. The dispute arose from a party's attempt to contest four procedural decisions issued by the appellate court regarding a civil case: the suspension of proceedings, the referral to the Constitutional Court, the request for a preliminary ruling from the High Court, and the transfer of the case to another court. The decisive legal bases established that the appeal against the refusal to refer to the Constitutional Court was barred by the statutory 48-hour limit for appeals under Article 29(5) of Law No. 47/1992; the appeal against the refusal to request a preliminary ruling was inadmissible because such decisions are not subject to any appeal under Article 520(1) of the Code of Civil Procedure, as only the court *ad hoc* has the sovereign right to request such a ruling; and the appeal against the transfer decision was inadmissible because, under Article 144(2) of the Code of Civil Procedure, rulings on the transfer of cases are final and not subject to appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Finality of rulings on case transfer and non-appealability of refusals to request preliminary rulings: The dispute arose from a party's attempt to contest four procedural decisions issued by the appellate court regarding a civil case: the suspension of proceedings, the referral to the Constitutional Court, the request for a preliminary ruling from the High Court, and the transfer of the case to another court. The decisive legal bases established that the appeal against the refusal to refer to the Constitutional Court was barred by the statutory 48-hour limit for appeals under Article 29(5) of Law No. 47/1992; the appeal against the refusal to request a preliminary ruling was inadmissible because such decisions are not subject to any appeal under Article 520(1) of the Code of Civil Procedure, as only the court *ad hoc* has the sovereign right to request such a ruling; and the appeal against the transfer decision was inadmissible because, under Article 144(2) of the Code of Civil Procedure, rulings on the transfer of cases are final and not subject to appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as late and inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 mai 2025
După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea nr. 47 din 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă dispus următoarele soluţii: a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a soluţionării dosarului nr. x/2023, înregistrat la Judecătoria Arad; a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept; a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2023, înregistrat la Judecătoria Arad, formulată de petentă A. în contradictoriu cu intimata P. F. B..
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva încheierii nr. 47 din 17 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024 a declarat recurs petenta A. în ceea ce priveşte următoarele soluţii: - respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; - respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă; - respingerea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Arad.
Intimata P.F. B. nu a formulat apărări în cauză.
3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constiţuţionale, în conformitate cu prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale "poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare."
Modul de calcul al termenului care se socoteşte pe ore este reglementat de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stipulează că "acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare".
În cauză, Înalta Curte reţine că termenul de recurs a început să curgă de la data pronunţării încheierii atacate, respectiv de la ora zero a zilei de 18 octombrie 2024 şi s-a împlinit la aceeaşi oră a zilei de 20 octombrie 2024.
Cu încălcarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se constată că petenta A. a declarat recurs la 3 noiembrie 2024, astfel cum rezultă din dovada de la dosarul de recurs.
Conform prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii nr. 47 din 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte reţine următoarele în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ.:
Obiectul recursului este reglementat de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
De asemenea, pentru a verifica admisibilitatea recursului, sunt relevante dispoziţiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează astfel:
"Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor."
După cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în examinarea constituţionalităţii acestor dispoziţii legale, titular al cererii de sesizare pentru pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile poate fi numai un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Părţile din proces pot solicita instanţei de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, însă instanţa are dreptul suveran de a aprecia asupra sesizării, nefiind obligată să motiveze respingerea ei.
Ţinând cont de dispoziţiile legale care reglementează mecanismul juridic al sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că soluţia dată asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nu poate face obiectul vreunei căi de atac.
Lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care este respinsă o astfel de cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile nu este de natură a afecta constituţionalitatea normei, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, după cum a statuat Curtea Constituţională prin considerentele de la paragraful 32 din Decizia nr. 485 din 12 iulie 2018, publicată în M. Of. Partea I nr. 960 din 13 noiembrie 2018
În concluzie, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de strămutare, Înalta Curte reţine următoarele în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ.:
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 144 alin. (2) din acelaşi act normativ, încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
Faţă de obiectul recursului şi în raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte reţine că încheierea nr. 47 din 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de strămutare formulată de A., nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă.
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, această regulă având valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii nr. 47 din 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de strămutare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii nr. 47 din 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii nr. 47 din 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, în ceea ce priveşte soluţia dată asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept şi asupra cererii de strămutare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.