Suspension of civil proceedings pending resolution of separate nullity action concerning overlapping property validation judgments

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Deliberând, asupra recursului reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând anularea deciziei de invalidare nr. x din 28 martie 2023 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să acorde măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1,6 ha teren situat în intravilanul oraşului Rovinari, suprafaţă validată în anexa nr. 39, poziţia nr. 308 din HCJ Gorj nr. 3059 din 25 februarie 2002.

În drept, a invocat Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 165/2013, art. 205 - 208 din C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 274 din 16 noiembrie 2023, Tribunalul Gorj a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. A anulat decizia de invalidare nr. x din 28 martie 2023 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în sensul că a fost validată măsura de despăgubiri stabilită prin HCJ Gorj nr. 3059 din 25 februarie 2002, anexa 39, poziţia 308 (autor defunct E., moştenitor F. şi moştenitor G.), pentru teren în suprafaţă de 1,6 ha. A fost obligată pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită, în favoarea reclamanţilor A., B., C. şi D., decizie de compensare prin puncte a terenului în suprafaţă de 1,6 ha.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin încheierea din 29 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023 a fost suspendată judecata apelului exercitat de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 274 din 16 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi A., B., C., D., având ca obiect cererea formulată în baza Legii nr. 165/2013, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva încheierii din 29 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023 a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta-reclamantă a criticat soluţia de suspendare a cauzei, arătând că din cererea de chemare în judecată formulată de Primarul Comunei Fărcăşeşti rezultă în mod evident că nulitatea invocată nu are legătură cu suprafaţa de 1,6 ha ce face obiectul prezentei cauze, astfel încât soluţionarea acesteia nu depinde de soluţia din dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, care are ca obiect anularea parţială a celor două hotărâri de validare nr. 4/1991 şi nr. 3127/2002. Se arată că, dimpotrivă, primarul a invocat ca motiv de nulitate faptul că suprafaţa de 1,6 ha ar fi fost deja reconstituită prin despăgubiri, însă această reconstituire a fost respinsă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin actul administrativ ce face obiectul prezentei contestaţii, act care se bucură de prezumţia de legalitate.

În aceste circumstanţe, a susţinut că dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu nu ar putea fi soluţionat anterior prezentei cauze, întrucât motivul de nulitate privind reconstituirea prin despăgubiri a suprafeţei de 1,6 ha se află în curs de cercetare în cadrul prezentului dosar.

De asemenea, în opinia sa, admiterea sau respingerea cererii din dosarul nr. x/2022 nu ar influenţa soluţia din cauza de faţă, în condiţiile în care suprafaţa de 1,6 ha este menţionată distinct în registrul agricol şi nu a fost reconstituită până în prezent.

Dintr-o altă perspectivă, a susţinut că simpla existenţă a unor hotărâri de validare emise în anii 1991 şi 2002, fără a fi urmate de demersuri de reconstituire efectivă, nu ar trebui să influenţeze cauza de faţă şi să conducă la continuarea unei proceduri de reconstituire aflate în faza finală şi desfăşurate pe o perioadă îndelungată.

În concret, recurenta-reclamantă a arătat că în dosarul nr. x/2022 sunt invocate hotărâri de validare care, privite singular, nu presupun o reconstituire efectivă a dreptului de proprietate, acestea nefiind comunicate reclamanţilor şi nefiind urmate de alte măsuri ale comisiilor locale sau judeţene

În concluzie, recurenta a susţinut că judecata poate fi continuată, soluţionarea cauzei nefiind dependentă de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Recurenta-reclamantă nu a indicat pe care dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. îşi întemeiază recursul.

5. Apărările formulare în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de suspendare din 29 mai 2024 şi menţinerea suspendării judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022, considerând că sunt îndeplinite condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat de reclamanta A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Procedând la încadrarea criticilor, Înalta Curte reţine că susţinerile formulate de recurentă împotriva încheierii de suspendare se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., fiind întemeiate pe susţinerea încălcării regulilor de procedură referitoare la suspendarea judecăţii, reglementate de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod. În esenţă, recurenta contestă modul de aplicare de către instanţa de apel a normelor procedurale, susţinând inexistenţa unei legături de interdependenţă între cauze şi caracterul nejustificat al suspendării, critici care vizează exclusiv legalitatea măsurii procesuale dispuse.

Această critică este nefondată raportat la prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora instanţa poate dispune suspendarea judecăţii atunci când dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Valorificarea acestui caz de suspendare facultativă permite instanţei ca, în scopul facilitării soluţionării dosarului, să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecăţii în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi, cu scopul de a preîntâmpina pronunţarea unei hotărâri contradictorii ce ar avea efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi.

Având în vedere că ne aflăm în prezenţa unui caz de suspendare facultativă, instanţa în faţa căreia se solicită aplicarea acestei măsuri este îndreptăţită să aprecieze dacă se impune sau nu suspendarea judecăţii, respectiv dacă rezultă fără echivoc că cererea a cărei suspendare se solicită se află într-un raport de interdependenţă cu cererea care formează obiectul altui proces, iar dreptul dedus judecăţii va influenţa în mod hotărâtor soluţionarea litigiului care se impune a fi temporizat.

Înalta Curte constată că, în dosarul nr. x/2022, reclamantul Primarul Comunei Fărcăşeşti a solicitat constatarea nulităţii absolute, totale ori parţiale, a unor hotărâri de validare HCJ Gorj nr. 4/1991 şi HCJ Gorj nr. 3127/2002 emise pe numele aceleiaşi autoare, întemeiată pe amplasamentul real al terenurilor şi pe existenţa unor validări multiple, în timp ce în dosarul nr. x/2023 se analizează acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1,6 ha situată pe raza oraşului Rovinari, validată prin HCJ Gorj nr. 3059 din 25 februarie 2002. În aceste condiţii, stabilirea cu exactitate a suprafeţelor de teren reconstituite şi a legalităţii validărilor anterioare constituie o chestiune prealabilă soluţionării cererii având ca obiect despăgubiri.

Aşadar, instanţa de apel a reţinut în mod corect că obiectul dosarului nr. x/2022 este reprezentat de acţiunea în constatarea nulităţii unor hotărâri de validare emise pe numele aceleiaşi autoare, E., nulitate întemeiată pe susţinerea depăşirii suprafeţei totale înscrise în registrele agricole, aspect care constituie chiar fundamentul apărării invocate de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în prezenta cauză, sub forma riscului unei duble reparaţii. Prin urmare, între cele două cauze există raport de interdependenţă juridică, în sensul că soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x/2022 este aptă să influenţeze analiza posibilităţii acordării măsurilor reparatorii solicitate în cauza pendinte.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia modul de soluţionare a acţiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2022 nu ar putea condiţiona soluţia din prezenta cauză, pe motiv că aspectele invocate prin cererea de constatare a nulităţii s-ar afla deja în curs de analiză în dosarul de faţă. Atât timp cât legalitatea hotărârilor de validare anterioare, invocate ca temei al pretinsei depăşiri a suprafeţei totale reconstituite, face obiectul unei judecăţi distincte, soluţia ce va fi pronunţată în acea cauză este determinantă pentru aprecierea existenţei ori inexistenţei unei duble reparaţii, chestiune esenţială în analiza cererii formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. În lipsa unei dezlegări definitive asupra acestui aspect, instanţa de apel nu poate proceda la o examinare completă şi coerentă a fondului cauzei.

În ceea ce priveşte critica referitoare la inexistenţa unei reconstituiri efective şi la vechimea hotărârilor de validare, Înalta Curte constată că aceasta nu este de natură să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. Chiar şi în ipoteza în care validările invocate nu ar fi produs, până în prezent, efecte concrete de reconstituire, legalitatea ori nulitatea acestora face obiectul unui litigiu distinct, aflat pe rolul unei alte instanţe, iar soluţia ce va fi pronunţată în acel cadru procesual este determinantă pentru stabilirea întinderii dreptului reconstituit şi, implicit, pentru analiza posibilităţii acordării unor măsuri reparatorii în prezenta cauză.

Relativ la caracterul pretins nejustificat al suspendării, care în opinia recurentei ar conduce la tergiversarea nejustificată a procedurii, Înalta Critica reţine că susţinerea recurentei este lipsită de temei. Este adevărat că măsura suspendării are un efect dilatoriu, ducând la prelungirea duratei de soluţionare a procesului, dar această împrejurare nu poate înlătura, prin ea însăşi, aplicabilitatea instituţiei juridice, a cărei raţiune de reglementare, deplin valabilă şi în situaţia dată, este de a conferi preeminenţă legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti, şi nu unei celerităţi a judecăţii supuse riscului de nelegalitate şi netemeinicie. Aşadar, raportat la circumstanţele analizate în cauză, suspendarea judecăţii, dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nu constituie o tergiversare nejustificată a procedurii, ci un mecanism procesual destinat asigurării coerenţei soluţiei judiciare şi evitării pronunţării unor hotărâri contradictorii.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că măsura suspendării a fost dispusă cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, motiv pentru care recursul reclamantei A. urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 496 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 29 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.