Inadequate prison conditions damages appeal annulled as void for non-cassation grounds

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la 1 octombrie 2019, pe rolul Tribunalului Giurgiu cu nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, solicitând despăgubiri în cuantum de 100.000 euro pentru condiţiile necorespunzătoare la locul de detenţie.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 85 din 7 iulie 2020, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 922 A din 1 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 85 din 7 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

A anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul:

A respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

4. Motivele de recurs formulate de reclamant

Împotriva deciziei civile nr. 922 A din 1 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 100.000 euro, formulând următoarele critici:

Cu toate că legile statului şi drepturile omului nu trebuie încălcate, recurentul-reclamant susţine că a fost victima incompetenţei directorilor penitenciarelor, care nu şi-au dat interesul faţă de condiţiile de detenţie. De asemenea, precizează că nici personalul medical nu şi-a îndeplinit îndatoririle faţă de deţinuţi, iar lipsa îngrijirilor medicale a condus la grava sa îmbolnăvire.

Menţionează că, urmare a sesizării comisiei pentru abuzuri, conducerea penitenciarului a comandat să fie bătut de alţi colegi, care i-au rupt documentele.

Prin urmare, în opinia sa, Statul Român este vinovat că s-a îmbolnăvit din cauza condiţiilor de detenţie, drepturile sale fiind încălcate de angajaţii instituţiilor statului.

Concluzionând, solicită acordarea despăgubirilor, raportat şi la împrejurarea că, odată lăsat în libertate, din cauza bolilor cauzate de condiţiile de detenţie şi de lipsa îngrijirilor medicale, nu mai este apt să muncească.

5. Apărările formulate de pârât

Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, în numele intimatului-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile nu se încadrează în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispoziţiile legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Examinând conţinutului cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant se limitează la prezentarea circumstanţelor de fapt susţinute în faţa instanţelor de fond, în sensul că a fost victima unor condiţii necorespunzătoare de detenţie, a lipsei îngrijirilor medicale şi a unor abuzuri din partea personalului penitenciarului, susţineri prin care critică situaţia de fapt reţinută în cauză, şi impută statului aceste fapte ilicite şi prejudiciile suferite. Aceste susţineri reiau, în esenţă, poziţia sa procesuală şi vizează exclusiv modul în care instanţa de apel a apreciat situaţia de fapt, probatoriul complex administrat (documente medicale, raportul de expertiză medico-legală), concluzionând că nu există prejudiciu şi, implicit, legătură de cauzalitate între condiţiile de detenţie şi afecţiunile recurentului-reclamant.

De asemenea, recurentul-reclamant nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, respectiv care sunt dispoziţiile de drept material sau procesual pe care instanţa de apel le-ar fi interpretat sau aplicat greşit şi nici nu susţine existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare. Nemulţumirea sa vizează exclusiv soluţia, prin prisma propriei percepţii asupra gravităţii suferinţelor îndurate, ceea ce echivalează cu o critică de netemeinicie şi implică reaprecierea probelor, care este inadmisibilă în recurs.

În plus, nu dezvoltă un raţionament juridic prin care să evidenţieze pretinsa aplicare greşită a normelor ce guvernează răspunderea civilă delictuală a statului, limitându-se la a afirma că drepturile sale au fost încălcate şi că intimatul-pârât este vinovat de îmbolnăvirea sa. Or, asemenea afirmaţii generale, nesusţinute de indicarea şi explicitarea vreunui motiv de casare, nu pot fi calificate drept critici de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că recursul nu reprezintă o nouă judecată a cauzei pe fond, întrucât nu pot fi reexaminate probele pentru a stabili o altă situaţie de fapt. Instanţa de recurs este limitată de prevederile art. 483 alin. (3) raportat la art. 488 C. proc. civ. la verificarea legalităţii hotărârii pronunţate de instanţe de apel, iar nu a temeiniciei acesteia. Aşadar, aspectele invocate de recurentul-reclamant, referitoare la condiţiile de detenţie şi starea sa de sănătate, nu pot fi analizate în recurs în lipsa unor critici concrete de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de casare, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 922/A din 1 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.