Criminal judgment debts prescribed; municipality's appeal on stamping dismissed.

Şedinţa publică din data de 8 mai 2025

Deliberând, asupra cauzei recursului reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la 31 august 2022, cu nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba-Iulia şi Municipiul Hunedoara, prin primar şi prin Consiliu Local al municipiului Hunedoara, a solicitat să se constate împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a se obţine executarea silită a sentinţei penale nr. 201/2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Curtea de Apel Alba Iulia şi a deciziei penale nr. 3002 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011 în ceea ce priveşte municipiul Hunedoara şi ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa nr. 11/P/2010 din 28 ianuarie 2011 emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie Alba Iulia asupra imobilului din Deva, apartament cu trei camere aparţinând reclamantului.

În drept, a invocat prevederile art. 706 şi art. 957 din C. proc. civ. şi art. 550 din C. proc. pen.

Prin cererea formulată la 21 septembrie 2022, reclamantul a renunţat la judecată în contradictoriu cu Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba-Iulia.

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 25 ianuarie 2023, Judecătoria Hunedoara a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin sentinţa civilă nr. 5 din 1 martie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1121 din 27 iunie 2023, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a respins cererea precizată, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Hunedoara, prin primar şi prin Consiliu Local al municipiului Hunedoara.

3. Judecata apelului şi hotărârea pronunţată în apel

Prin încheierea din 19 septembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a dispus următoarele: a admis cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de către reprezentantul apelantului A.; a pus în vedere apelantului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.346,24 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată, precum şi faptul că din momentul încunoştinţării cuantumului taxei judiciare de timbru apelantul are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în termenul prevăzut de art. 39 O.U.G. nr. 80/2013; a prorogat pronunţarea asupra excepţiei invocate de către reprezentanţii intimaţilor, respectiv a dispoziţiilor prevăzute de art. 470 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., la următorul termen de judecată.

La termenul de judecată din 3 octombrie 2024, reprezentantul apelantului a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar, la interpelarea instanţei, reprezentantul intimatului a menţionat că nu mai susţine excepţia tardivităţii achitării taxei judiciare de timbru. Instanţa a efectuat activitatea de cercetare, dezbaterea fondului procesului şi a amânat pronunţarea la 17 octombrie 2024.

Prin decizia civilă nr. 3408 din 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul civil declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1121 din 27 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Hunedoara, prin primar şi Consiliu Local, şi în consecinţă:

A constatat prescris dreptul creditorului Municipiul Hunedoara de a obţine executarea silită a creanţelor de 209.945,90 RON şi 412.847,09 RON în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 201/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 163/A/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Intimatul-pârât Municipiul Hunedoara, prin primar şi prin Consiliul Local, a fost obligat la plata sumei de 16.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel către apelantul-reclamant A..

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 3408din 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022 a declarat recurs pârâtul Municipiul Hunedoara, prin primar şi Consiliu Local.

Recurentul-pârât a solicitat casarea deciziei recurate, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de tribunal şi respingerii acţiunii formulate de reclamantul A., formulând următoarele critici:

Taxa de timbru trebuia achitată obligatoriu raportat la prevederile art. 23 coroborate cu prevederile art. 1, art. 3 alin. (1) lit. e), lit. f), art. 10, art. 31 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru raportat la art. art. 470 alin. (3) teza I din C. proc. civ.

Faţă de prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, apelantul trebuia să achite, pentru cererea de apel, taxa de timbru în valoare de 5.256,25 RON pentru primul capăt de cerere şi 50 RON pentru al doilea capăt de cerere, cuantumul taxei fiindu-i cunoscut.

Raportat la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, netimbrarea în termenul prevăzut de lege, fiind o excepţie de ordine publică, instanţa de apel trebuia să o analizeze din oficiu, să o pună în discuţia părţilor şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de apel. Nulitatea incidentă este absolută, necondiţionată de existenţa unei vătămări, ce nu intervine de drept şi, ca atare, trebuie pronunţată de către instanţă.

Aplicarea dispoziţiilor art. 177 din C. proc. civ., cu caracter general în raport cu regula specială instituită prin art. 470 din acelaşi cod, este ineficientă. Se impune aplicarea prioritară a normei speciale; or, în cauză, la 19 septembrie 2024 era depăşit termenul imperativ până la care reclamantul putea face dovada achitării taxei de timbru.

Instanţa nu a motivat acoperirea acestei nulităţi absolute vădite, iar lipsa acestei motivări se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere caracterul imperativ al art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., dar şi natura juridică a termenului instituit prin această normă, de decădere, în raport cu prevederile art. 185 alin. (1) din acelaşi cod, achitarea taxei judiciare de timbru ulterior primului termen de judecată stabilit în cauză, 19 septembrie 2024, nu este de natură a duce la acoperirea nulităţii, depăşirea termenului până la care apelantul trebuia să facă dovada achitării taxei de timbru având drept consecinţă decăderea din acest drept.

Dispoziţiile art. 470 alin. (2) din C. proc. civ. au fost edictate în scopul plătii anticipate a taxei judiciare de timbru, regula prevăzută de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ceea ce reprezintă o cerinţă extrinsecă cererii de apel. Prin urmare, cererea de amânare şi amânarea acordată nu pot conduce la prorogarea datei la care intervine sancţiunea nulităţii, cu atât mai mult cu cât această cerere a fost formulată nu de către apelantul-reclamant, ci de către apărătorul acestuia.

Nulitatea pentru netimbrare este absolută şi necondiţionată, conform art. 174 alin. (2) şi art. 176 pct. 6 din C. proc. civ., vătămarea fiind prezumată, întrucât nulitatea este expresă, iar achitarea ulterioară a taxei de timbru nu este aptă să surmonteze intervenirea acestei sancţiuni în temeiul legii, prin însăşi împlinirea termenului pentru îndeplinirea actului de procedură, cel mai târziu la primul termen de judecată, care, în cauză, a fost la 19 septembrie 2024.

În drept, au fost indicate motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

5. Apărările formulare în cauză

5.1. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât criticile invocate privesc legalitatea încheierii din 19 septembrie 2024, iar nu a deciziei atacate.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că, la termenul de judecată din 19 septembrie 2024, instanţa i-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.346,24 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată şi a prorogat pronunţarea asupra excepţiei tardivităţii depunerii taxei pentru următorul termen de judecată. La termenul de judecată din 3 octombrie 2024, dovada achitării taxei a fost depusă, în original, la dosar, iar reprezentantul intimatei-pârâte, B. - secretar general, a menţionat că nu mai susţine excepţia tardivităţii achitării taxei de timbru. Cu toate acestea, în motivele de recurs s-a invocat că instanţa nu a motivat acoperirea acestei nulităţi absolute, deşi recurenta-pârâtă nu a înţeles să exercite recurs şi împotriva încheierii din 19 septembrie 2024, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. c) coroborat cu alin. (3) din C. proc. civ.

5.2. Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susţinut că a formulat cererea de recurs împotriva deciziei civile nr. 3408 din 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, deci nu împotriva unor încheieri de şedinţă, cum eronat a afirmat intimatul-reclamant. Chiar dacă instanţa de apel a admis cererea de amânare formulată de reprezentantul apelantului la termenul din 19 septembrie 2024 pentru achitarea taxei judiciare de timbru, totuşi aceasta trebuia să se pronunţe expres asupra excepţiilor de nulitate şi netimbrare, deoarece nulitatea pentru netimbrare este absolută şi necondiţionată, iar achitarea ulterioară a taxei nu este aptă să surmonteze intervenirea acestei sancţiuni.

La termenul din 3 octombrie 2024, instanţa de apel nu a pus în discuţie decât excepţia tardivităţii achitării taxei judiciare de timbru, fără a se pronunţa prin decizie asupra celor două excepţii invocate la primul termen de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat de pârâtul Municipiul Hunedoara, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-pârât Municipiul Hunedoara a susţinut, în esenţă, că taxa de timbru datorată în faza apelului a fost achitată tardiv, cu încălcarea prevederilor art. 470 alin. (3) teza finală din acelaşi cod, intervenind decăderea acestuia din dreptul de a depune dovada de plată a taxei şi, implicit, depunerea taxei după împlinirea termenului ar fi trebuit sancţionată cu nulitatea absolută, pe care, în opinia sa, instanţa de apel trebuia să o invoce la termenul de judecată din 3 octombrie 2025, când au avut loc dezbaterile în apel.

Pentru a demonstra caracterul nefondat al acestor critici, Înalta Curte urmează a verifica inclusiv măsurile dispuse prin încheierea din 19 septembrie 2024. Această analiză se impune pentru a determina dacă apelantul-reclamant a depus taxa judiciară de timbru cu respectarea termenului stipulat de prevederile art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv care este primul termen de judecată la care apelantul-reclamant a fost legal citat în apel.

Verificând desfăşurarea judecăţii din apel, se observă că prin încheierea din 19 septembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a reţinut că apelantul-reclamant A., prin avocat C., a solicitat amânarea cauzei, motivat de împrejurarea că partea nu a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru. Constatând vătămarea apelantului-reclamant ca urmare a omisiunii încunoştinţării sale de către instanţă, atât pe parcursul derulării procedurii prealabile, cât şi prin citaţie, despre cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, curtea de apel i-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.346,24 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată, prorogând pronunţarea asupra excepţiei invocate de către reprezentanţii intimaţilor, respectiv a dispoziţiilor prevăzute de art. 470 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., la următorul termen de judecată.

Recurentul-pârât a susţinut că, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 470 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., apelantul-reclamant avea obligaţia de a achita anticipat taxa datorată pentru cererea de apel şi să ataşeze dovada sau cel târziu până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. Aceste prevederi legale trebuie însă interpretate în mod sistematic, prin raportare inclusiv la dispoziţiile art. 4711 alin. (2) din C. proc. civ., relative la pregătirea judecăţii apelului, conform cărora, în cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul va stabili lipsurile şi îi va comunica apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Rezultă astfel că, în ipoteza regăsită în cauză, în care apelantul nu a ataşat taxa judiciară de timbru, completul învestit cu soluţionarea cauzei va proceda la regularizarea cererii de apel şi îi va comunica cuantumul taxei datorate.

Sancţiunea aplicabilă în situaţia în care partea nu complineşte lipsurile indicate este cea prevăzută pentru fiecare condiţie - art. 470 din C. proc. civ., urmând ca asupra acesteia să se pronunţe completul de judecată în condiţii de publicitate şi contradictorialitate. Ca atare, regularizarea cererii de apel nu este identică cu cea a cererii de chemare în judecată (art. 200 din C. proc. civ.), deoarece instanţa de control judiciar nu poate să anuleze apelul anterior fixării primului termen de judecată.

Operaţiunea de determinare a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate de apelant are natura unei activităţi administrative menite să asigure aducerea la îndeplinire a obligaţiilor impuse în sarcina instanţelor judecătoreşti în procedura de regularizare a acţiunilor şi cererilor, fără să afecteze naşterea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru.

Efectul dilatoriu pe care această procedură îl determină vizează exclusiv aplicarea sancţiunii nulităţii, care nu poate avea loc decât după comunicarea taxei judiciare de timbru datorate şi împlinirea termenului acordat pentru plată, după cum a reţinut instanţa supremă în considerentele de la paragraful 60 din Decizia nr. 2/2024 privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 284 din 2 aprilie 2024.

Faţă de aceste repere, Înalta Curte constată legalitatea măsurilor dispuse de instanţa de apel la termenul de judecată din 19 septembrie 2024, în raport cu dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de apel avea obligaţia ca pentru termenul de judecată menţionat să citeze apelantul-reclamant cu indicarea taxei judiciare de timbru datorate, câtă vreme, în procedura de pregătire a judecăţii apelului, instanţa nu i-a comunicat apelantului obligaţia de a complini lipsa taxei judiciare de timbru.

Aşadar, la primul termen de judecată, din 19 septembrie 2024, în mod corect instanţa de apel nu a soluţionat excepţia nulităţii cererii de apel pentru lipsa taxei, în condiţiile în care dispoziţiile art. 470 alin. (3) din C. proc. civ. fac trimitere la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, ceea ce în cauză presupunea citarea apelantului-reclamant cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanţă. Or, citarea apelantului-reclamant pentru primul termen de judecată nu s-a realizat în mod legal, după cum s-a argumentat deja, motiv pentru care excepţia nulităţii pentru netimbrare nu a fost pusă în discuţie la termenul respectiv.

De asemenea, în acord cu argumentaţia instanţei de apel, se reţine că s-a impus, cu prioritate, constatarea nulităţii procedurii de citare a apelantului-reclamant, căruia i s-a produs o vătămare prin neemiterea citaţiei cu menţiunea că are obligaţia să achite respectiva taxă judiciară de timbru, întrucât acesta a fost lipsit efectiv de posibilitatea de a formula cerere de reexaminare în condiţiile stipulate de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Argumentele prezentate anterior fundamentează caracterul nefondat al criticii recurentului-pârât în sensul că termenul imperativ până la care apelantul-reclamant putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru era împlinit la 19 septembrie 2024.

Aşadar, Înalta Curte constată că primul termen de judecată la care apelantul-reclamant a fost legal citat pentru soluţionarea apelului este termenul din 3 octombrie 2024, când dovada achitării taxei de timbru se afla la dosar, motiv pentru care instanţa de apel nu ar fi putut constata decăderea apelantului-reclamant şi nici nulitatea depunerii taxei judiciare de timbru.

Totodată, nu este deloc lipsită de importanţă împrejurarea că reprezentantul recurentului-pârât Municipiul Hunedoara, B. - secretar general, a precizat în cursul dezbaterilor în faţa instanţei de apel că nu mai susţine tardivitatea depunerii taxei judiciare de timbru. Această manifestare de voinţă presupune că partea nu a mai solicitat instanţei de apel să constate decăderea apelantului-reclamant ca urmare a nerespectării termenului de depunere a taxei, prevăzut de art. 470 alin. (3) din C. proc. civ.. În asemenea circumstanţe - întrucât nu a fost invocat în cursul judecării apelului, deşi partea era în măsură să o facă, însă a apreciat că nu mai este necesar, invocarea unor critici privind sancţiunea decăderii în recurs încalcă regula stipulată de prevederile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., iar acest motiv de recurs nu mai poate fi primit.

La termenul de judecată din 3 octombrie 2025, întrucât cerinţa timbrajului a fost complinită, iar reprezentantul recurentului-pârât nu a mai susţinut tardivitatea achitării taxei, instanţa de apel a procedat în mod legal şi nu a mai pus în discuţie aceste chestiuni. Prin urmare, întrucât cauza de nulitate nu a existat la primul termen de judecată la care a fost legal citată în apel, instanţei de apel nu îi poate fi imputată omisiunea de a motiva acoperirea nulităţii absolute privind timbrarea cererii de apel, nefiind incident nici motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât care fac trimitere la raportul dintre dispoziţiile art. 470 alin. (3) din C. proc. civ. şi cele prevăzute de art. 177 din acelaşi act normativ, se constată, în primul rând, că nu mai au relevanţă în raport cu argumentele expuse în precedent, din moment ce lipsa dovezii achitării taxei de timbru a fost complinită în termenul procedural imperativ reglementat de prevederile art. 470 alin. (3), respectiv la primul termen de judecată la care apelantul-reclamant a fost legal citat în apel cu menţiunea de a achita taxa.

În al doilea rând, aceste critici ignoră criteriul de clasificare a normelor de drept în norme speciale şi norme generale şi care este reprezentat, potrivit art. 15 din Legea nr. 24/2000, de întinderea câmpului de aplicare şi de obiectul prevederilor analizate, care, în cazul normelor speciale este circumstanţiat fie unor anumite categorii de situaţii, fie de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie. Astfel, reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri. Or, în materia apelului, legiuitorul nu a înţeles să adopte norme derogatorii de la regimul juridic al nulităţii actelor de procedură reglementat de "Dispoziţiile generale" înscrise în art. 174 - art. 179 din C. proc. civ., Cartea I, şi care reprezintă dreptul comun în această materie, ci s-a limitat la a statua că sancţiunea care intervine în ipoteza neachitării taxei de timbru, până la termenul stabilit de art. 470 alin. (3) teza finală din C. proc. civ. este nulitatea.

Recurentul-pârât a invocat ca temei de drept în formularea recursului şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă criticile formulate pun în discuţie interpretarea şi aplicarea unor norme de procedură civilă, iar nu de drept material.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Hunedoara, prin reprezentanţi legali, împotriva deciziei civile nr. 3408 din 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Raportat la soluţia pronunţată în cauză, de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul-pârât Municipiul Hunedoara, prin reprezentanţi legali, în calitate de parte căzută în pretenţii, va fi obligat la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, către intimatul-reclamant A., conform dovezilor depuse la dosar, factura din 21 ianuarie 2025, chitanţa nr. 4 din 21 ianuarie 2025, aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Municipiul Hunedoara, prin reprezentanţi legali, împotriva deciziei civile nr. 3408 din 17 octombrie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-pârât Municipiul Hunedoara la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2025.