Territorial competence in challenging paternity recognition: alternative jurisdiction for filiation versus exclusive protection of the person

Şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2026

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la 30 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., cerere pentru contestarea recunoaşterii de paternitate a pârâtului faţă de minora C.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Judecătoria Focşani, prin sentinţa nr. 8485 din 26 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

A reţinut instanţa că, în speţă, în conformitate cu prevederile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţele competente să soluţioneze cauza sunt fie Judecătoria Adjud - instanţa de la domiciliul reclamantei, fie Judecătoria Miercurea Ciuc - instanţa de la domiciliul pârâtului.

Astfel, instanţa reţine că reclamanta avea posibilitatea să aleagă dintre două instanţe deopotrivă competente însă a ales să sesizeze o instanţă necompetentă teritorial, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la domiciliul pârâtului.

Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentinţa nr. 1662 din 12 noiembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Judecătoriei Focşani şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

A reţinut instanţa că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, contestare recunoaştere paternitate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, iar nu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., este competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, respectiv acţiune în contestarea recunoaşterii de paternitate, a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă.

Drept urmare, cum domiciliul persoanei ocrotite se află în comuna Comuna Tulnici, judeţul Vrancea, la asistentul maternal, astfel cum rezultă din dovezile de la dosar, a apreciat ca revenind Judecătoriei Focşani competenţa de soluţionare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de calificarea diferită a naturii acţiunii deduse judecăţii.

Astfel, în timp ce Judecătoria Focşani a constatat că reclamanta a sesizat instanţa de judecată cu o acţiune în stabilire de filiaţie, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Judecătoria Miercurea Ciuc a reţinut că este învestită cu o acţiune în materie de ocrotire a persoanelor, în cazul căreia sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ.

În cauza de faţă, reclamanta a dedus judecăţii o cerere prin care a solicitat să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei C. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună radierea numelui pârâtului din certificatul de naştere.

Astfel, în raport cu finalitatea urmărită de reclamantă prin promovarea acţiunii introductive, obiectul acesteia se constituie într-o acţiune în contestarea recunoaşterii paternităţii, subsumată prevederilor art. 420 C. civ., întrucât aceasta este formulată pentru a se obţine înlăturarea recunoaşterii de filiaţie care nu corespunde adevărului, acţiune care nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., ci interesează starea persoanei.

Aşa fiind, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în speţă sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., normă de drept care instituie o competenţă teritorială alternativă, astfel că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Deşi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opţiune al reclamantului în materia stabilirii filiaţiei, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ.

Deci, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se desprinde şi din interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Or, în litigiul pendinte, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Focşani, instanţa de la domiciliul minorei, aflată la asistentul maternal, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 820/24.08.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Harghita, respectiv din adresa nr. x/18.08.2025 emisă de D.G.A.S.P.C. Vrancea, instanţă care nu se regăseşte între cele expres prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecinţă, alegerea făcută de aceasta nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente şi a învesti în mod legal un dintre aceste instanţe cu soluţionarea cauzei.

În aceste condiţii, cum reclamanta nu a uzat de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci a învestit o instanţă necompententă cu soluţionarea cererii privind contestarea recunoaşterii paternităţii, respectiv Judecătoria Focşani, în cauză, determinarea competenţei teritoriale se realizează prin raportare la regula generală în materie, respectiv art. 107 C. proc. civ., fiind competentă să soluţioneze prezenta cauză instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 ianuarie 2026.