Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1677/2025 AI generated

Negative conflict of jurisdiction in insurance indemnity claim: applicability of alternative territorial competence and prohibition of ex officio invocation of relative incompetence

Case Number Decizia nr. 1677/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively establishing the competence of the Chişineu Criş Court to adjudicate the dispute. The case involved a claim by an insurance claims assignee against an insurance company for unpaid indemnity differences and penalties, which the initial court declined based on the consumer-protection rule favoring the defendant’s domicile, while the competent court subsequently declined on the grounds that the initial court had improperly invoked a private-order territorial exception *ex officio* without a defendant’s plea. The Supreme Court held that the relevant legal basis included the alternative territorial competence for insurance disputes under Article 115(1)(1) of the Civil Procedure Code, allowing the claimant to choose the court of the insured’s domicile, and the principle under Articles 130(3)-(4) that relative territorial incompetence (a matter of private order) cannot be raised by the claimant or the court *ex officio*, thereby consolidating the competence of the originally seized court when the defendant failed to invoke the exception.

Legislator headnote

AI generated

art. 121 C. proc. civ, art. 115 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in insurance indemnity claim: applicability of alternative territorial competence and prohibition of ex officio invocation of relative incompetence: În motivare, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. având în vedere calitatea reclamantei de profesionist şi a pârâtului de consumator.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction indemnity insurance conflict rule article of civil procedure private insurance

Cited Legislation

AI generated
art. 121 C. proc. civ
În motivare, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ.
art. 115 alin. (1) C. proc. civ
107 şi art. 115 alin. (1) C. proc. civ.
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017
S.A., la plata diferenţei de despăgubire, iar persoana fizică la care s-a referit instanţa iniţial sesizată are doar calitatea de intervenient forţat în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Chişineu Criş şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin.
art. 1028 alin. (2) C. proc. civ
Conform art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.
art. 107 C. proc. civ
Regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:
art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ
În cauză se constată că domiciliul asiguratului este în Oraş Sântana aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Chişineu Chiş, fiind incidentă norma de competenţă prevăzută de art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
art. 116 C. proc. civ
Aşadar, reclamanta a avut posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată fie la sediul pârâtei fie la domiciliul asiguratului, Judecătoria Chişineu Criş devenind competentă prin alegerea efectuată de reclamant potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 07 octombrie 2024 pe rolul Judecătoriei Chişineu Criş, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. şi a intervenientului forţat C. la plata sumei de 1.582 RON reprezentând diferenţa de despăgubire datorată pentru dosarul de daună nr. x şi penalităţi de întârziere în cuantum de 876,42 RON, respectiv 0,2%/zi de întârziere aferentă diferenţei de despăgubire din 29.12.2023 (data scadenţei - 30 de zile de depunerea cererii din 27.11.2023), până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare până la achitarea integrală a debitului.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 132/2017 şi Normei A.S.F. nr. 20/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 970 din 07.04.2025, pronunţată de Judecătoria Chişineu Criş, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. având în vedere calitatea reclamantei de profesionist şi a pârâtului de consumator.

Totodată, constatând că sediul pârâtei este în Bucureşti Sectorul 1, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 2 iulie 2025 pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 8657 din 14.07.2025, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 şi art. 115 alin. (1) C. proc. civ. şi că în situaţia competenţei teritoriale alternative, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 din acelaşi cod.

Totodată, instanţa a subliniat că în situaţia în care reclamantul ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

În continuare, s-a arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. deoarece reclamanta nu a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a unui consumator.

S-a mai reţinut că în cauză reclamanta a solicitat obligarea unui profesionist, pârâta B. S.A., la plata diferenţei de despăgubire, iar persoana fizică la care s-a referit instanţa iniţial sesizată are doar calitatea de intervenient forţat în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017.

Instanţa a conchis că nefiind o competenţă de ordine publică, excepţia necompetenţei teritoriale nu putea fi invocată decât de către pârât, Judecătoria Chişineu Criş devenind astfel competentă.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 01 septembrie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Chişineu Criş şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Chişineu Criş, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite de reclamantă, în calitate de cesionară, printr-o cerere cu valoare redusă având ca obiect pretenţii în materia asigurărilor.

Conform art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. competenţa teritorială în privinţa cererilor de valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun.

Regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Având în vedere obiectul cauzei dedus judecăţii, competenţa teritorială se determină şi potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă, respectiv:

"În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: 1. domiciliul sau sediul asiguratului; 2. bunurile asigurate; 3. locul unde s-a produs riscul asigurat."

În cauză se constată că domiciliul asiguratului este în Oraş Sântana aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Chişineu Chiş, fiind incidentă norma de competenţă prevăzută de art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aşadar, reclamanta a avut posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată fie la sediul pârâtei fie la domiciliul asiguratului, Judecătoria Chişineu Criş devenind competentă prin alegerea efectuată de reclamant potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Totodată, deşi cererea de chemare în judecată a fost formulată în baza unui contract de cesiune de creanţă, instanţa supremă reţine că prin intermediul cesiunii, reclamanta a dobândit toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa cedată, inclusiv dreptul la acţiune, care este însoţit şi de dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă prevăzute pentru litigiile ce izvorăsc din raporturi de asigurare, conform art. 1568 alin. (1) C. civ.

Pe cale de consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 116 din acelaşi cod, rezultă că prin sesizarea Judecătoriei Chişineu Criş, reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente.

Este de menţionat şi faptul că dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., invocate de prima instanţă sesizată, nu sunt aplicabile în cauză deoarece nu suntem în ipoteza unei acţiuni în răspundere contractuală a unui consumator, persoana fizică din prezenta cauză având calitatea de intervenient forţat în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017.

Totodată, este de subliniat că prima instanţă sesizată nu putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială având drept consecinţă consolidarea competenţei acesteia.

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. impun concluzia că necompetenţa teritorială de ordine privată nu poate fi invocată de reclamant ori de instanţa sesizată, din oficiu.

Pe cale de consecinţă, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale relative în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operează decăderea din dreptul de a mai fi invocată necompetenţa instanţei sesizate de reclamant, instanţa învestită prin cererea de chemare în judecată devenind astfel competentă să soluţioneze cauza.

În cauză, necompetenţa teritorială alternativă prevăzută de art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, poate fi invocată doar de către pârâtă.

Actele dosarului relevă că pârâta nu a depus întâmpinare şi nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Chişineu Criş, sesizată de reclamantă, astfel încât invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată, din oficiu, la termenul de judecată din 7 aprilie 2025 s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale sus menţionate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2025.