Negative conflict of jurisdiction resolved: small claims between professionals assigned to initially seized court due to invalid ex officio declination

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 aprilie 2024, pe rolul Judecătoriei Mangalia, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârata B. S.A., pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa pe calea procedurii speciale reglementate de art. 1026 - art. 1033 C. proc. civ., cu privire la cererile de valoare redusă, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.434 RON, reprezentând debit principal, dobânda legală penalizatoare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.028 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4520 din 20 noiembrie 2024, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 121 şi art. 129 alin. (2) pct. 3 din acelaşi, astfel încât, raportat la sediul pârâtei situat în sectorul 1 din Municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

2. La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 9294/2025 din 5 septembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a suspendat judecata.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., dispoziţii care instituie un caz de competenţă teritorială de ordine privată care, în raport cu obiectul acţiunii introductive, poate fi contestată doar de către pârât pe calea excepţiei relative a necompetenţei teritoriale, invocate în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu a solicitat angajarea răspunderii contractuale a unui consumator, astfel că doar pârâta, societate de asigurare, putea invoca prin întâmpinare necompetenţa teritorială a instanţei sesizate, nu şi instanţa din oficiu.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 18 septembrie 2025, sub nr. x/2024.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, pentru următoarele considerente:

Instanţele au fost învestite cu o acţiune având ca obiect cererea de valoare redusă, prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 4.434 RON, reprezentând debit principal şi dobânda legală penalizatoare.

În raport cu obiectul concret al acţiunii deduse judecăţii şi cu părţile implicate în raportul juridic pendinte, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă, dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile. Cererea de chemare în judecată nu are caracterul unui litigiu în materia protecţiei drepturilor consumatorului, ci reprezintă un litigiu între profesionişti, respectiv o acţiune în pretenţii întemeiată pe prevederile referitoare la cererile cu valoare redusă, reglementată de norme de ordine privată ce stabilesc cadrul competenţei teritoriale.

Prin urmare, cum obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Având în vedere că obiectul cererii nu atrăgea incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, iar în prezenţa unor reguli dispozitive, excepţia necompetenţei teritoriale relative poate fi invocată numai de pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în absenţa manifestării unei asemenea poziţii procesuale, instanţa nemaiputându-se dezînvesti pentru acest motiv.

În cauză, se constată că excepţia de necompetenţă teritorială a fost ridicată din oficiu, fără a fi invocată de către pârâta B. S.A. prin formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., prima instanţă sesizată de reclamantă nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, competenţa acestei instanţe fiind consolidată şi câştigată definitiv cauzei.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.