Revision inadmissible against transfer-of-jurisdiction order not evoking the merits

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

1. La 5 decembrie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, s-a înregistrat cererea petentei A., prin care a solicitat strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, precum şi suspendarea judecăţii acestuia, în temeiul art. 143 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea incidentului procedural.

Prin încheierea nr. 233 din 5 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024, s-a respins cererea de strămutare, constatându-se că nu este incident cazul reglementat de prevederile art. 140 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., iar, prin încheierea din 5 februarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, s-a anulat ca netimbrată cererea de suspendare a judecăţii.

2. Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 28 martie 2025, sub nr. x/2025, petenta a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., admiterea căii de atac, anularea încheierii nr. 233 din 5 februarie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024 şi, potrivit art. 145 alin. (2) C. proc. civ., desfiinţarea de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutare, a deciziei nr. 21 din 27 februarie 2025 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, dată în dosarul formând obiectul strămutării.

În esenţă, revizuenta a expus soluţiile pronunţate în dosarele având ca obiect cererile sale privind reexaminarea taxelor judiciare de timbru stabilite pentru soluţionarea cererii de strămutare şi a celei de suspendare a judecăţii cauzei, învederând şi aspecte privind comunicarea încheierilor din aceste dosare, precizând că a luat la cunoştinţă de conţinutul acestora la 4 februarie 2025, cu o zi înaintea termenului de judecată.

A mai arătat că i s-au îngrădit drepturile procesuale, deoarece nu a fost citată în dosarul nr. x/2024 cu menţiunea că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar de la plata taxei judiciare de timbru, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 80/2013.

Revizuenta a mai susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de strămutare nu s-a pronunţat asupra completărilor depuse la termenul de judecată din 5 februarie 2025, prin care a invocat excepţii şi a arătat că, de la data transmiterii cererii de strămutare, la 12 decembrie 2024, au apărut motive noi, şi nici nu a dispus amânarea judecăţii pentru comunicarea acestora către intimate.

De asemenea, a făcut referire şi la excepţiile invocate în cadrul dosarului de strămutare, respectiv nulitatea întâmpinărilor formulate de către intimate, raportat la prevederile art. 84, art. 85, art. 148 şi art. 151 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Prin întâmpinarea depusă la 30 aprilie 2025, intimata Administraţia Bazinală de Apă Mureş a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, raportat la art. 509 alin. (1) şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., întrucât calea de atac este declarată împotriva încheierii de strămutare, astfel că nu este îndeplinită condiţia admisibilităţii privind evocarea fondului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

La 12 mai 2025, a formulat întâmpinare şi intimata Administraţia Naţională Apele Române, solicitând respingerea revizuirii, în principal, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor de admisibilitate, iar, în subsidiar, ca nefondată.

La 14 octombrie 2025, petenta a formulat note scrise, prin care a invocat incompatibilitatea absolută a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei şi nulitatea citaţiei emise la data de 18 septembrie 2025, în temeiul art. 174 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 160 C. proc. civ., întrucât în conţinutul acesteia nu este menţionată posibilitatea exercitării dreptului de a formula reexaminare, respectiv ajutor public judiciar, cu privire la cuantumul acesteia, fiind invocate o serie de dispoziţii legale potrivit cărora calea de atac exercitată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Revizuenta a invocat şi excepţia tardivităţii şi nulităţii întâmpinărilor depuse de intimatele Administraţia Naţională Apele Române şi Administraţia Bazinală de Apă Mureş şi a expus, totodată, aspecte referitoare la conţinutul lacunar al dosarului electronic.

Prin încheierea din 14 octombrie 2025, Înalta Curte a calificat excepţia privind incompatibilitatea absolută a completului de judecată ca fiind o cerere de recuzare, şi a dispus înaintarea dosarului completului de judecată cu numărul următor, în vederea soluţionării acesteia şi, totodată, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a amânat pronunţarea la 21 octombrie 2025.

Cererea de recuzare a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2025.

3. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire din perspectiva condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 C. proc. civ., chestiune care primează soluţionării altor cereri sau excepţii formulate în cauză, reţine următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei poate avea loc doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, context în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni care vizează fondul cauzei.

Condiţiile de admisibilitate a revizuirii sunt stabilite de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-11, iar la alin. (2) se precizează, cu titlu de excepţie, că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În ceea ce priveşte procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea declarată în cauză este îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta A..

Înalta Curte reţine că instanţa sesizată cu o cerere de strămutare este învestită să se pronunţe asupra unui incident procedural al cărui scop este de a asigura buna administrare a justiţiei în cazul în care există motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică, conform art. 140 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.. Astfel, încheierea prin care s-a soluţionat strămutarea nu face parte din categoria hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind aplicabilă nici ipoteza reglementată la alin. (2) al aceluiaşi articol.

De asemenea, potrivit art. 457 C. proc. civ., legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, astfel încât nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În egală măsură, recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că încheierea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi prevederile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 233 din 5 februarie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 233 din 5 februarie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2025.