Inadmissibility of extraordinary appeal against final procedural orders on case transfer and waiver of judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving both lower-court rulings in force. The dispute concerned a party’s attempt to challenge two civil decisions: one that accepted a claimant's waiver of a request to transfer a case based on jurisdiction, and another that rejected the respondent's subsequent motion to complete the first judgment by awarding judicial costs. The court determined that, under Article 144(2) of the Civil Procedure Code, decisions on case transfer are final and non-appealable, and consequently, any decision on a request to complete such a final judgment is also subject to the same lack of appeal rights under Article 446. The court held that the legal principle of the legality of appeals (Article 457) prohibits using extraordinary appeals against these specific procedural rulings, rendering the appeal inadmissible under Article 496(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 406 alin. (4) C. proc. civ, art. 406 alin. (3) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ, art. 454 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against final procedural orders on case transfer and waiver of judgment: În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 14.10.2024, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în temeiul art. 140 alin. (1) si (2) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 115/25.11.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de renunţarea petentei la judecata cererii de strămutare.
La 24.12.2024, intimatul B. a formulat o cerere de completare a hotărârii sus-menţionate, în sensul obligării petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 24/24.02.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva celor două sentinţe, B. a declarat recurs, solicitând casarea lor şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată aceleiaşi curţi de de apel.
În susţinerea nelegalităţii sentinţei civile nr. 115/2024, recurentul a arătat, în esenţă, că sentinţa a fost dată cu încălcarea art. 406 alin. (4) C. proc. civ., întrucât instanţa nu i-a acordat un termen în acord cu norma legală enunţată pentru a-şi exprima acordul şi a-şi exercita dreptul prevăzut de art. 406 alin. (3) C. proc. civ., de a solicita cheltuieli de judecată.
Referitor la sentinţa civilă nr. 24/2025, recurentul a arătat că prin respingerea cererii sale, instanţa a încălcat art. 22 alin. (6) C. proc. civ. aceasta, întrucât cererea de acordare a cheltuielilor de judecată îşi avea fundamentul în dispoziţiile art. 406 alin. (3) din acelaşi Cod, normă derogatorie de la cele generale referitoare la strămutare.
De asemenea, a menţionat că textul de lege enunţat stabileşte expres condiţiile în care partea care a renunţat la judecata cererii sale va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată şi că acestea sunt îndeplinite în cauză.
În final, a susţinut că de vreme ce în speţă nu sunt incidente ipotezele de art. 454 C. proc. civ., împrejurarea că în litigiul de fond soluţia este sau nu favorabilă părţii care a solicitat strămutarea lui este irelevantă.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, verificând cu prioritate legalitatea recursului, sub aspectul admisibilităţii căii extraordinare de atac, reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional de art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., de art. 457 alin. (1), potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Calea extraordinară de atac are ca obiect sentinţele civile nr. 115/25.11.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata unei cereri de strămutare, şi nr. 24/24.02.2025, prin care s-a respins cererea de completare a primei hotărâri recurate.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă".
Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că hotărârile pronunţate în cadrul incidentului procedural al strămutării sunt definitive de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) teza finală C. proc. civ., împotriva lor neputând fi exercitat apelul sau recursul.
În consecinţă, raportând dispoziţiile legale evocate la datele concrete ale speţei, calea extraordinară de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 115/25.11.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă apare ca fiind inadmisibilă.
Prevederile art. 406 C. proc. civ. care reglementează instituţia renunţării la judecată nu pot fi interpretate ca deschizând dreptul la prezenta cale de atac, câtă vreme dispoziţiile art. 144 C. proc. civ. sunt imperative şi de strictă interpretare.
Cum potrivit art. 446 C. proc. civ., hotărârea pronunţată asupra cererii de completare a hotărârii este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea, iar aceasta, în speţă, este definitivă, aşa cum s-a apreciat anterior, şi recursul îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 24/24.02.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este inadmisibil, sentinţa atacată fiind definitivă.
Menţiunea din dispozitivul sentinţelor atacate, "cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare", nu este de natură să confere instanţei posibilitatea de a considera admisibil recursul de faţă şi nici părţilor un drept procesual suprimat de lege, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală contravine principiilor de drept care guvernează procesul civil, respectiv al legalităţii căilor de atac şi al egalităţii în faţa legii.
De aceea, dând eficienţă textelor de lege enunţate, în temeiul art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B. împotriva sentinţelor civile nr. 115/25.11.2024 şi nr. 24/24.02.2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii A.., C. S.R.L. şi D. S.A.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2025.