Provisional order tied to revocatory claim assigned to Sector 1 Bucharest Court; material jurisdiction follows main action's competence.

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă la 14.07.2025, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii B., C. şi D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să interzică temporar înstrăinarea activelor - imobilizări corporale, aflate în patrimoniul societăţii pârâte, până la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 9061/2025 din 08.07.2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.

Pentru a hotărî astfel, a evocat art. 998 şi art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că fondul cauzei, respectiv dosarul nr. x/2025, produce efecte directe asupra actului statutar al unei persoane juridice - pârâta -, ceea ce determină aplicabilitatea art. 63 din Legea nr. 31/1990; în consecinţă, soluţionarea cauzei revine tribunalului de la sediul societăţii pârâte, respectiv Tribunalului Prahova.

Prin sentinţa nr. 1389/20.08.2025, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, a evocat art. 998 C. proc. civ. şi a reţinut că în cauză reclamanta a solicitat interzicerea temporară a înstrăinării activelor societăţii D. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2025, ce are ca obiect o acţiune revocatorie fundamentată pe art. 1.562 C. civ., privind declararea inopozabilităţii cesiunii unor părţi sociale.

Totodată, a constatat că litigiul are un caracter patrimonial şi nu vizează anularea unui act statutar, astfel încât nu intră sub incidenţa art. 63 din Legea nr. 31/1990, competenţa revenind judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

De asemenea, argumentele pârâţilor privind competenţa Judecătoriei Sinaia au fost înlăturate, întrucât competenţa se determină la momentul sesizării instanţei, iar reclamanta, potrivit art. 116 şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., a ales Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27.08.2025.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, prin care a solicitat interzicerea temporară a înstrăinării activelor - imobilizări corporale aflate în patrimoniul societăţii pârâte D. S.R.L. - până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2025, având ca obiect o acţiune revocatorie întemeiată pe dispoziţiile art. 1.562 C. civ.

Dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. prevăd că "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedinţiale se stabileşte, aşadar, prin raportare la dispoziţiile corespunzătoare fondului dreptului, norma specială de competenţă, în cazul acestei proceduri - art. 998 C. proc. civ. - fiind adoptată în scopul unei mai bune administrări a justiţiei.

În speţă, fondul dreptului este reprezentat de cererea prin care se solicită declararea inopozabilităţii cesiunii a 20 de părţi sociale deţinute de cedentul B. către cesionara C., acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun - art. 1.562 C. civ. şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1. Prin urmare, cauza nu are ca obiect o cerere în materie de societăţi reglementată de Legea nr. 31/1990, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 31/1990.

Aşadar, obiectul acţiunii are natură patrimonială şi izvorăşte dintr-un raport de drept civil, întemeiat pe C. civ., ceea ce determină competenţa materială a judecătoriei, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., nefiind incidentă competenţa tribunalului.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2025.