Annulment of civil appeal for non-payment of judicial stamp duty on VAT recovery participation rights

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă la 09.06.2021, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamanţi a cotei de participare la beneficii şi pierderi, respectiv a sumelor de 195.124 RON, constând în obligaţia de plată a T.V.A. şi de 76.337 RON, aferentă T.V.A.-ului de rambursat de la bugetul statului; au mai solicitat obligarea pârâţilor la plata unei cote de 1/3 din dobânda fiscală aferentă sumelor menţionate, începând cu 01.06.2008 şi până la data achitării efective, conform deciziei civile nr. 1058/2019 a Curţii de Apel Cluj, cu menţiunea că, în baza art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., va fi precizată câtimea pretenţiilor; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 708/2021 din 25.10.2021, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 966/2022 din 04.05.20222, Tribunalul Speializat Cluj a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 41/2022 din 03.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 1987/15.12.2023, Tribunalul Specializat Cluj a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., a autorităţii de lucru judecat şi cea a prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. şi a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 58/2025 din 04.02.2025, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanţii au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, au susţinut că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 1511 C. civ. din 1864, care reglementează contractul de societate, context în care recurenţii apreciază că se impune a se avea în vedere art. 1491 din acelaşi Cod.

În acest context, au arătat că sunt incidente prevederile art. 251 şi art. 252 Codul comercial şi că părţile au încheiat contracte tripartite, situaţie în care a făcut trimitere la art. 942 şi art. 977 C. civ. din 1864, precum şi la art. 1.266 C. civ., subliniind că în realitate a fost încheiat un contract de asociere în participaţiune.

Au mai susţinut că, urmare a încălcării clauzelor contractuale, pârâtul C. a avut parte de beneficii constând în deducerea de T.V.A., respectiv colectarea dobânzii fiscale, tocmai în baza asocierii în participaţiune dintre părţi, în pofida faptului că acest beneficiu trebuia de fapt să profite tuturor celor trei părţi contractante, motiv pentru care consideră că acesta trebuia împărţit în mod egal.

În continuare, au detaliat pe larg conduita intimatului C. şi au concluzionat că acesta a încălcat clauzele contractuale şi normele legale deoarece a beneficiat de colectarea sumelor rezultate din rambursarea de T.V.A. şi că acesta a manifestat un real abuz de drept.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 11.06.2025, intimaţii-pârâţi C. şi D. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248, raportat la art. 24, coroborat cu art. 32 şi cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

Dispoziţiile art. 32 din aceeaşi ordonanţă stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, iar art. 33 alin. (1) statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar la alin. (2) se prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurenţilor obligaţia achitării în solidar a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.839 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurenţilor li s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat, sub sancţiunea anulării cererii, potrivit dovezilor de înmânare a adresei ce le-a fost comunicată la 25 şi 28.08.2025, măsură asupra căreia nu s-au conformat.

Prin urmare, având în vedere faptul că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de timbrare ce le revenea şi că nu operează scutirea legală - personală sau obiectivă - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 197 C. proc. civ., în sensul anulării ca netimbrată a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 58/2025 din 04.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2025.