Appeal annulled for failure to develop grounds of illegality in civil liability claim over unregistered capital assets

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă la data de 22.07.2014 sub nr. x/2014, reclamanţii Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să le plătească suma de 23.002.797 RON, obţinută din valorificarea unor bunuri aparţinând reclamantei Judeţul Prahova, predate societăţii pârâte prin hotărâri ale Consiliului Judeţean Prahova în scopul majorării capitalului său social, precum şi cheltuielile de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în subsidiar solicitând respingerea cererii.

Prin sentinţa nr. 963/09.12.2022, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, precum şi acţiunea, ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe, Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova au declarat recurs, în considerarea menţiunii eronate cuprinse în dispozitivul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia.

Prin decizia nr. 27/16.04.2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins recursul ca inadmisibil, stabilind că, de la data comunicării hotărârii, începe să curgă termenul de 30 de zile pentru exercitarea căii de atac a apelului, conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova au declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă sub nr. x/2024.

Prin decizia nr. 252/17.09.2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova au declarat recurs, solicitând casarea ei şi rejudecarea de către instanţa de recurs, cu consecinţa admiterii acţiunii.

Prin cererea de recurs, autorii căii de atac au criticat decizia instanţei de apel pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1.349, art. 1.357 şi urm. C. civ., a celor ce reglementează competenţa Curţii de Conturi din cuprinsul Legii nr. 94/1992, precum şi a prevederilor Legii nr. 31/1990.

Au susţinut că, deşi în etapele devolutive au făcut dovada întrunirii tuturor cerinţelor legale privind angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanţele de fond au reţinut greşit faptul că nu este îndeplinită condiţia vinovăţiei părţii adverse.

Evocând succint situaţia de fapt generatoare a litigiului, recurenţii au subliniat că existenţa prejudiciului şi caracterul cert al acestuia au fost stabilite cu prilejul auditului Curţii de Conturi şi confirmate de prima instanţă.

Cu privire la fapta ilicită, au relevat împrejurări care ar demonstra inacţiunea pârâtei, concretizată în neîndeplinirea obligaţiei de a înregistra, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, bunurile care au făcut obiectul hotărârilor Consiliului Judeţean Prahova privind subscrierea acestora la capitalul social al societăţii pârâte sau valoarea lor, iar în cazul respingerii unor astfel de cereri, a obligaţiei de a le restitui acţionarului.

Referitor la cerinţa vinovăţiei, au imputat instanţelor de fond analiza subiectivă a actelor dosarului şi preluarea concluziilor proceselor-verbale întocmite de Curtea de Conturi, arătând că lipseşte motivarea proprie a acestora asupra lipsei culpei pârâtei.

Au susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 28-29 din Legea nr. 94/1992, ce reglementează atribuţiile Curţii de Conturi, întrucât aceste norme de drept nu prevăd competenţa instituţiei cu atribuţii de control de a stabili persoanele responsabile pentru abaterile constatate, iar instanţa de apel a ignorat probatoriul din care rezultă, în mod neechivoc, culpa pârâtei şi îndeplinirea tuturor cerinţelor legale privind angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 09.01.2025, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care magistratul-asistent raportor a propus anularea lui, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) din acelaşi cod.

În urma analizării de către completul de filtru, raportul a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că pot depune puncte de vedere la raport; toate părţile şi-au exprimat punctul de vedere.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportate la cele ale art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, asupra căreia reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. Aşadar, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare exigenţelor procedurale, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motive de nelegalitate.

În speţă, deşi recurenţii au menţionat drept temei al căii de atac exercitate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., analiza cererii de recurs relevă că nu au dezvoltat critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel.

Astfel, autorii căii de atac au susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 1.349 şi art. 1.357 C. civ., ce reglementează răspunderea civilă delictuală şi condiţiile acesteia şi au criticat modul în care instanţa devolutivă de control judiciar a evaluat probatoriul administrat; în opinia lor, actele dosarului demonstrează îndeplinirea tuturor condiţiilor legale privind angajarea răspunderii civile delictuale a societăţii pârâte, inclusiv săvârşirea faptei ilicite, deşi instanţele de fond au statuat că nu poate fi reţinută în sarcina părţii adverse.

Totodată, invocând încălcarea prevederilor art. 28-29 din Legea nr. 94/1992, au criticat valorificarea de către instanţele anterioare a constatărilor din procesele-verbale întocmite de Curtea de Conturi, apreciind că aceasta nu are competenţa legală de stabilire a persoanelor responsabile de producerea prejudiciului.

Susţinerile recurenţilor reprezintă trimiteri la aspecte de fond, deja analizate de instanţele devolutive, prin prisma probatoriului administrat, fiind critici de netemeinicie cu privire la decizia recurată.

Totodată, din cuprinsul memoriului de recurs reiese că titularii căii de atac au reiterat literal motivele prezentate în apel, urmărind să obţină de la instanţa de recurs reaprecierea situaţiei de fapt cu privire la aspectele criticate, precum şi reanalizarea probatoriului conform viziunii proprii asupra chestiunii litigioase.

Însă, examinarea instanţei de recurs este limitată, de conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie, astfel că o asemenea analiză nu mai poate fi făcută în etapa procesuală a recursului, faţă de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care, indicând că recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, consacră recursului natură nedevolutivă.

De aceea, nu se poate considera că argumentele din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., devenind incidentă sancţiunea nulităţii, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce precedă, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova împotriva deciziei nr. 252/17.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.