Peremption of nullification complaint due to six-month procedural dormancy after suspension
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant’s nullification complaint (contestație în anulare) perished (perimată) by operation of law, leaving the lower court’s dismissal of the appeal for appeal for lack of fee payment as the final effective ruling. The case involved a dispute over the resolution of a notarized bilateral promise of sale and purchase, where the buyer sought to invalidate the seller’s retention of the advance via a penalty clause, having lost at the second instance on remand after the Supreme Court had previously cassated the initial appellate decision. Relying on Articles 416, 420, and 421 of the Code of Civil Procedure, the Court held that the nullification complaint remained in dormancy for more than six months due to the parties' procedural fault following the suspension of proceedings, thereby constituting a mixed procedural sanction and waiver of the judicial process that extinguished the pending challenge without prejudice.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ; Peremption of nullification complaint due to six-month procedural dormancy after suspension: Prin încheierea din 15.01.2025, Înalta Curte a suspendat judecata căii de atac în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 30.07.2025 a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus ca părţile să fie citate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă la data de 23.01.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/10.03.2017 de Biroul Notarului Public C., repunerea părţilor în situaţia anterioară semnării acesteia, cu consecinţa obligării pârâtei la restituirea avansului în sumă de 30.000 euro şi la plata arvunei penalizatoare constând în dublul avansului, a sumei de 22.000 RON, reprezentând valoarea finisajelor interioare efectuate în apartament, precum şi a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar pe calea cererii reconvenţionale a solicitat rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare din culpa exclusivă a promitentului-cumpărător, cu consecinţa reţinerii sumei de 30.000 euro, reprezentând daune-interese stabilite prin clauza penală din convenţia părţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 12233/08.11.2019, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Astfel învestit, prin sentinţa civilă nr. 1260/26.03.2021, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins cererea principală, a admis cererea reconvenţională, a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/10.03.2017 de Biroul Notarului Public C., a obligat reclamantul-pârât A. la plata către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a daunelor interese, stabilite convenţional, prin păstrarea de către pârâtă a avansului în valoare de 30.000 euro, precum şi la plata sumei de 6.925 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 169C/21.06.2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul, a schimbat sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea, a dispus rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/10.03.2017 de Biroul Notarului Public C. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a avansului în cuantum de 30.000 euro, echivalent în RON la data plăţii şi la plata despăgubirilor în sumă de 60.000 euro, reprezentând dublul avansului achitat de reclamant; a respins cererea reconvenţională ca nefondată şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, cu privire la plata de către pârâtă a contravalorii finisajelor.
Împotriva deciziei curţii de apel, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.
Prin decizia nr. 185/07.02.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru o nouă judecată instanţei de apel.
Rejudecând calea devolutivă de atac, prin decizia civilă nr. 171/C/25.09.2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. şi a obligat apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 14.714 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, care a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 1621/25.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, A. a formulat contestaţie în anulare.
Prin încheierea din 15.01.2025, Înalta Curte a suspendat judecata căii de atac în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 30.07.2025 a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus ca părţile să fie citate.
La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) şi art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare a părţilor de la judecarea procesului.
Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea poate fi constatată de instanţă din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., şi operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la 15.01.2025, când judecata a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.; ulterior acestei date, părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.
În aceste condiţii, luând act că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1), cu aplicarea art. 421 alin. (2) C. proc. civ., urmează să constate perimată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1621/25.09.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.