Recruitment of cassation appeal for lack of legal grounds under Art. 488 Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal, leaving in force the Court of Appeal's decision to suspend the appellate proceedings due to the appellant's failure to appear, thereby denying the relief sought. The dispute concerned a civil action where the plaintiff demanded the defendant authority issue a recertified salary certificate with a specific multiplication coefficient or pay contractual penalties, which the first instance court dismissed; the appellant subsequently challenged the Court of Appeal's suspension order, arguing that their non-appearance did not equate to a lack of interest and violated the right to a fair trial within a reasonable time. Applying Articles 486(1)(d), 486(3), 488, and 489(2) of the Romanian Code of Civil Procedure, the High Court held that the appeal was null because the appellant failed to formulate any specific criticism of law that could be categorized under the exhaustive grounds for cassation provided by Article 488(1) of the Code of Civil Procedure, mere statements of prejudice and general arguments regarding the suspension measure being insufficient to meet the legal requirements for a cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 414 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Recruitment of cassation appeal for lack of legal grounds under Art. 488 Code of Civil Procedure: Prin încheierea din 01.04.2025, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025
Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la data de 03.01.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Timiş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul să emită adeverinţa care să-i ateste indemnizaţia de încadrare, recalculată, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000, conform titlului executoriu sentinţa civilă nr. 2193/09.12.2020 a Tribunalului Alba, secţia I civilă, iar în caz de refuz, să-i plătească daune-cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, începând cu a treizecea zi de la rămânerea definitivă a hotărârii până la eliberarea efectivă a adeverinţei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 978/LM/10.10.2024, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe civile, A. a declarat apel.
Prin încheierea din 01.04.2025, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.
Prin cererea de recurs, a invocat dispoziţiile art. 414 C. proc. civ. şi a susţinut că măsura suspendării nu este legală, întrucât neprezentarea sa la termenul de judecată nu echivalează cu lipsa interesului în soluţionarea cauzei, iar menţinerea suspendării îl prejudiciază, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.
De aceea, instanţa de recurs trebuie să verifice dacă motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul îşi întemeiază recursul pe cel puţin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege, aducând critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arătând greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În speţă, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, deşi prin încheierea recurată, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin memoriul său, autorul căii de atac nu a formulat nicio critică de nelegalitate la adresa acestei încheieri, ci a menţionat numai că suspendarea îl prejudiciază şi neprezentarea sa la termenul din 01.04.2025 nu demonstrează lipsa de interes pentru litigiul cu care a învestit instanţa.
Aşa fiind, aceste critici excedează cadrul căii de atac a recursului, care ar fi presupus controlul de legalitate doar al încheierii din 01.04.2025, prin care instanţa de apel a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părţilor, în condiţiile în care niciuna nu a solicitat judecata în lipsă.
De aceea, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică aptă a fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind întrunite exigenţele acestei norme de drept impuse sub sancţiunea nulităţii recursului.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 01.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.