Recusal request nullity appeal annulled for failure to state valid cassation grounds; respondent's costs request denied

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

În cursul judecării recursului declarat de A. împotriva încheierii nr. 6/30.05.2024 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, recurentul a formulat o cerere de recuzare a membrilor completului învestit cu soluţionarea căii de atac.

Prin încheierea nr. 5/13.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia nulităţii, invocată din oficiu şi a anulat cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri, la 09.04.2025, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Printr-un prim set de critici a susţinut că încheierea pe care a atacat-o nu respectă principiul legalităţii căilor de atac, întrucât, în cazul anulării ca netimbrată a cererii de recuzare, partea nu are deschisă calea recursului, menţiunea din dispozitivul ei fiind inexactă.

În continuare, a arătat că cererea sa de recuzare s-a întemeiat pe împrejurarea că unul dintre judecătorii completului de recurs C3R al Curţii de Apel Craiova are calitate de intimat în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, în care recurentul deţine calitate de reclamant. A menţionat că incompatibilitatea judecătorilor vizează şi ipoteza în care cel vizat de cererea de recuzare şi-a exprimat opinia în speţe similare, fiind obligat să se abţină de la judecata pricinii.

Referitor la cererea de recuzare promovată, a arătat că nerespectarea unui termen de regularizare optim şi previzibil a condus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale. Astfel, a susţinut că la data de 07.03.2025 a primit citaţia pentru termenul de acordat de instanţă la 13.03.2025 în vederea soluţionării cererii de recuzare, iar intervalul scurt nu i-a permis să îndeplinească lipsurile cererii sale.

A subliniat că este nelegală şi abuzivă impunerea unei taxe judiciare de timbru pentru cererea de recuzare, fiind încălcat astfel art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi dreptul său la apărare şi principiul accesului liber la justiţie, întrucât judecătorii nu pot impune părţilor plata altor taxe decât cele legal reglementate.

În opinia sa, nelegalitatea impunerii taxei de timbru în cuantum de 400 RON rezultă şi din actul procedural prin care i-a fost comunicată această obligaţie, respectiv citaţia pentru termenul acordat, recurentul apreciind că nu este un mijloc legal de comunicare a acestei obligaţii, iar cuprinsul actului procedural contestat a fost contradictoriu şi insuficient explicat, astfel încât a creat confuzie asupra obligaţiilor sale.

A mai susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât reglementarea taxelor judiciare de timbru este în competenţa legiuitorului, iar prin încheierea recurată, curtea de apel a constatat că cererea sa de recuzare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Potrivit recurentului, cu prilejul soluţionării cererii de recuzare, instanţa a avut în vedere doar aspectul lipsei semnăturii, fără a analiza şi legalitatea impunerii taxei judiciare de timbru.

Totodată, a subliniat faptul că măsura anulării cererii sale de recuzare nu este legală deoarece nu a avut timp să complinească lipsurile, iar faptul că la termen instanţa a constatat că este scutit de la plata taxei judicare de timbru dovedeşte că obligaţiile impuse prin citaţie erau nejustificate, astfel că soluţia pronunţată este un abuz procedural şi încalcă dreptul său la apărare şi la un proces echitabil.

Titularul căii de atac a susţinut că aspectele semnalate şi modul în care Curtea de Apel Craiova a examinat cererea sa ridică suspiciuni privind imparţialitatea judecătorilor şi deficienţele sistemului judiciar, în consecinţă apreciind că prezenta cale de atac este fondată.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând să poată fi încadrate într-unul dintre acestea, astfel că instanţa de recurs trebuie să verifice dacă argumentele prezentate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul îşi întemeiază recursul pe cel puţin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege, aducând critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arătând greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, deşi recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate nu prezintă valenţe de nelegalitate la adresa încheierii atacate, în sensul că nu a arătat în concret de ce soluţia pronunţată este contrară legii.

Astfel, prin încheierea nr. 5/13.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a anulat cererea de recuzare formulată de A., reţinând că petentul nu a îndeplinit obligaţia de a o semna până la termenul acordat la 13.03.2025, deşi a fost citat cu menţiunea de a îndeplini această obligaţie, de care a luat cunoştinţă ca urmare a primirii citaţiei la data de 07.03.2025.

Aşadar, măsura anulării cererii de recuzare a fost întemeiată exclusiv pe neîndeplinirea condiţiilor de formă impuse de art. 148 C. proc. civ. cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, în speţă cerinţa semnăturii, a cărei lipsă nu a fost complinită potrivit art. 196 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinirea acesteia fiind sancţionată cu nulitatea, în conformitate cu alin. (1) al aceluiaşi articol.

În aceste condiţii, motivele de recurs formulate ar fi trebuit să cuprindă critici prin care titularul căii de atac să indice de ce este nelegală soluţia de anularea a cererii sale de recuzare şi care sunt greşelile de judecată pe care instanţa le-a săvârşit când a stabilit lipsa semnăturii cererii petentului.

Examinarea memoriului de recurs relevă împrejurarea că nu cuprinde critici care să vizeze raţionamentul judiciar care a fundamentat soluţia dată prin încheierea atacată, ci titularul căii de atac a prezentat argumente referitoare la chestiunea timbrajului cererii sale, la calea de atac indicată în hotărâre, la imparţialitatea instanţei care a pronunţat-o, precum şi la cazurile de incompatibilitate incidente în cauza în care a formulat cererea de recuzare.

Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate de recurent nu are legătură cu motivele reţinute de curtea de apel pentru a dispune anularea cererii de recuzare, astfel încât nu sunt apte a fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci excedează căii de atac a recursului, care ar fi presupus controlul de legalitate doar al încheierii nr. 5/13.03.2025.

În consecinţă, nefiind întrunite exigenţele art. 488 alin. (1) C. proc. civ. impuse sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 5/13.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea intimatei S.C. B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.