Nullity of cassation appeal for failure to substantiate claims regarding res judicata and shareholding structure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (ICCJ) annulled the appellant’s cassation appeal for procedural nullity, thereby leaving the Court of Appeal’s decision, which dismissed the appeal and upheld the first-instance ruling rejecting the claim, as the final and definitive judgment, meaning the defendants (the joint-stock company and specific shareholders) prevailed. The dispute concerned a request to modify and register the shareholding structure of a joint-stock company in the Commercial Registry to reflect specific nominal share holdings and to compel the payment of dividends for the period 2008–2022, based on the positive authority of res judicata from two prior commercial court decisions. The decisive legal basis was Article 489(2) and Article 488(1) of the Code of Civil Procedure, under which the cassation appeal was declared null because the appellants failed to substantively develop the grounds of illegality, merely formally invoking procedural violations, contradictory reasoning, and material law errors without identifying specific legal breaches or demonstrating a true conflict with the rules of res judicata, thereby failing to meet the rigorous requirements for a cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to substantiate claims regarding res judicata and shareholding structure: Împotriva acestei decizii civile, A. şi S.C. B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, invocând motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025
Deliberând asupra recursului reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la data de 06.10.2023, reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L., prin administrator A., au chemat în judecată pe pârâţii S.C. C. S.A., D., E., F. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii S.C. C. S.A., D., E. şi F. să modifice şi să transmită către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş structura acţionariatului societăţii S.C. C. S.A., modificată faţa de cea menţionată în certificatul constatator nr. x/23.08.2023, în sensul că S.C. B. S.R.L. deţine 58 acţiuni materializate nominale, E. - 6.721.558 acţiuni, A. - 42.469 acţiuni, F. - 10 acţiuni, să oblige pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş să înregistreze această structură a acţionariatului societăţii S.C. C. S.A. şi să oblige pârâţii S.C. C. S.A., D., E. şi F. să plătească dividendele ce le revin reclamanţilor pentru perioada 22.02.2008 - 31.12.2022.
Pe calea întâmpinării, pârâţii S.C. C. S.A. şi E. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor E., D., F. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş referitor la capătul doi al cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii capătului trei al cererii formulat de reclamantul A. împotriva pârâţilor E., D. şi F., iar pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare, invocând autoritatea de lucru judecat a sentinţelor comerciale nr. 39/CC/13.11.2007, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. x/2006 şi nr. 243/CC/19.09.2017, pronunţată de acelaşi tribunal în dosarul nr. x/2017, prin care a fost confirmată structura acţionariatului conform certificatului constatator nr. x/21.04.2008 şi respinsă cererea de anulare a hotărârii AGA nr. 92/20.09.2006.
Prin sentinţa nr. 300/13.06.2024, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor G., E. şi F., cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată şi l-a respins ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins capătul doi al acţiunii, formulat în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, ca neîntemeiat, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului trei al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificat, formulat în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice, ca neîntemeiat, precum şi cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe, A. şi S.C. B. S.R.L. au declarat apel.
Prin decizia nr. 151/A-COM/09.04.2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile, A. şi S.C. B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, invocând motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, au susţinut că instanţa de apel nu le-a analizat precizările formulate în şedinţă publică cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat prin prisma sentinţei nr. 39/CC/13.11.2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr. x/2006 şi sentinţei nr. 243/CC/19.09.2017 pronunţată de acelaşi tribunal în dosarul nr. x/2017, cu privire la structura acţionariatului conform certificatului constatator nr. x/21.04.2008, astfel că le-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., au invocat vicii de motivare a deciziei atacate, invocând ipoteza considerentelor contradictorii, întrucât curtea de apel a recunoscut efectul pozitiv al lucrului judecat, dar nu a aplicat consecinţele acestui principiu, ignorând dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care impun aplicarea dezlegărilor cu caracter obligatoriu din alte cauze anterioare, precum cele două litigii menţionate.
Cât priveşte motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, deoarece instanţa de apel a ignorat probele administrate în cauză, enumerând în continuare înscrisurile pe care le-au depus la dosar.
Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare în recurs.
Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cerinţa legii presupunând ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în cazurile de nelegalitate reglementate de această normă de drept.
Prin iniţierea prezentului demers judiciar, recurenţii-reclamanţi au urmărit să obţină recunoaşterea şi înregistrarea în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş a unei anumite structuri a acţionariatului S.C. C. S.A., precum şi obligarea pârâţilor la plata dividendelor corespunzător acţiunilor pretins deţinute. Acţiunea acestora a fost respinsă de instanţele de fond.
Prin recursul formulat, deşi au indicat drept temei dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6,7 şi 8 C. proc. civ. - potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat şi când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - analiza memoriului impune concluzia că recurenta nu a dezvoltat nicio critică de veritabilă nelegalitate la adresa deciziei instanţei de prim control judiciar.
Astfel, motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat pur formal, câtă vreme titularii căii de atac nu au indicat dispoziţiile procedurale încălcate şi nici nu au conturat argumente susceptibile a fi circumscrise acestui caz de casare, aşa încât instanţei de recurs nu i s-a supus analizei niciun reper pentru examinarea legalităţii deciziei din această perspectivă.
Susţinerile acestora referitoare la încălcarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, vor fi analizate în raport cu ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., iar cele privind încălcarea dreptului lor la apărare şi la un proces echitabil prin pretinsa neluare în seamă de către curtea de apel a precizărilor formulate în şedinţă publică pe aceeaşi temă a autorităţii de lucru judecat, nu prezintă valenţe de nelegalitate, în contextul în care nu au dezvoltat argumente prin care să releve modalitatea în care drepturile le-au fost nesocotite.
Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii deduc spre soluţionare ipoteza motivelor contradictorii, apreciind că poate fi circumscrisă acestei situaţii decizia curţii de apel întrucât, pe de o parte, a fost recunoscut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, iar pe de altă parte, a lipsit de efecte juridice această prezumţie absolută.
În acest context, Înalta Curte aminteşte părţilor că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma motivelor contradictorii cuprinse în hotărârea atacată, vizează ipoteza unei contrarietăţi între considerentele acesteia, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată sau ipoteza unei contrarietăţi dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii sau invers.
Or, în cauză, dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate de către recurenţi nu demonstrează incidenţa vreuneia dintre situaţiile arătate, ci numai nemulţumirea lor faţă de soluţia instanţei de apel şi modul în care le-au fost examinate susţinerile privind efectele unor statuări definitive ale instanţelor de judecată în litigii anterioare.
Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., criticile recurenţilor vizează pretinsa neaplicare de către instanţa de apel a puterii de lucru judecat a dezlegărilor date în dosarele nr. x/2006 şi nr. y/2017 de Tribunalul Comercial Argeş, prin care s-ar fi tranşat chestiunea structurii acţionariatului pârâtei S.C. C. S.A.
Analiza deciziei atacate relevă împrejurarea că instanţa de apel, răspunzând unei critici identice formulate de reclamanţi în calitate de titulari ai căii ordinare de atac, a examinat atât efectul negativ, cât şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor invocate de reclamanţi, motivând amplu de ce nu poate fi reţinut în cauză şi evaluând hotărârile invocate prin prisma obiectului acţiunii şi dezlegărilor date, astfel cum rezultă din paginile 11-14 ale hotărârii recurate, concluzia fiind că, în procesele soluţionate, nu s-a reţinut structura acţionariatului societăţii pârâte în sensul arătat de autorii acţiunii.
În consecinţă, criticile circumscrise motivului de casare privind încălcarea autorităţii de lucru judecat nu vizează aspecte de nelegalitate ale hotărârii instanţei de apel, ci relevă intenţia recurenţilor-reclamanţi de a obţine de la instanţa de recurs reevaluarea efectului hotărârilor indicate asupra prezentei cauze, conform viziunii proprii privind chestiunea litigioasă.
Caracterul formal al ultimului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este confirmat de faptul că recurenţii nu au indicat vreo normă de drept material încălcată sau aplicată greşit în calea devolutivă de atac, nici nu au dezvoltat un raţionament care să justifice concluzia că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a legii la starea de fapt lămurită ori a ignorat regulile de drept aplicabile.
Nemulţumirea recurenţilor legată de modalitatea în care instanţa de apel a evaluat probele, statuând, în cele din urmă, asupra netemeiniciei acţiunii lor, este o critică specifică unei căi de atac devolutive, ce nu mai poate fi reevaluată în calea extraordinară de atac a recursului, care urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie doar examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. aşa fiind, o nouă analiză a situaţiei de fapt şi a probelor deja administrate nu mai poate fi supusă cenzurii şi în recurs, deoarece sistemul naţional de drept nu recunoaşte decât dublul grad de jurisdicţie, iar nu şi al treilea grad devolutiv.
Totodată, Înalta Curte reaminteşte împrejurarea că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare din perspectiva rigorilor procedurale. O astfel de situaţie se constată şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu au formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 151/A-COM/09.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.