Recourse inadmissibility for public service concession disputes limited to ordinary appeal under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la 06.08.2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i plătească suma de 480.847,65 RON, reprezentând dobândă şi penalităţi de întârziere aferente facturilor emise în perioada 31.07.2016-31.12.2017, calculate conform contractului de prestări servicii nr. x/30.06.2016, precum şi cheltuielile de judecată.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru accesoriile aferente facturilor emise în perioada 31.07.2016-31.12.2016, în subsidiar solicitând respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 38/24.11.2020, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei pentru pretenţiile aferente perioadei 30.09.2016-06.02.2017 şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea penalităţilor de întârziere aferente facturilor emise în perioada 07.02.2017-31.12.2017, precum şi suma de 8.413 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta S.C. A. S.A.. şi pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar, au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1698A/12.11.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile, a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente perioadei 30.09.2016-04.02.2017, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 378.119 RON, reprezentând valoarea dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere aferente perioadei 05.02.2017-19.07.2018, a respins cererea de chemare în judecată, în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere aferente perioadei 30.09.2016-04.02.2017, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului material la acţiune, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.386,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond şi a sumei de 8.643,27 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii civile, Municipiul Giurgiu a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei şi rejudecarea de către instanţa de recurs, urmând a constata culpa intimatei pentru emiterea facturilor şi caracterul nedatorat al accesoriilor la care recurentul a fost obligat prin hotărârea atacată.

Intimata nu a formulat întâmpinare în recurs.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional de art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., de art. 457.

În cauză, izvorul obligaţiei deduse judecăţii este reprezentat de contractul nr. x/30.06.2016, încheiat conform caietului de sarcini parte a contractului de delegare prin concesiune a gestiunii activităţii de colectare şi transport a deşeurilor municipale din judeţul Giurgiu, semnat de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Management Eficient pentru un Judeţ Curat" şi S.C. A. S.R.L., înregistrat sub nr. x ADI/01.06.2016 la delegatar şi sub nr. 328/A./01.06.2016 la societatea delegată, încheiat în temeiul Legii serviciilor comunitare de utlităţi publice nr. 51/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Legii serviciului de salubrizare al localităţilor nr. 101/2006, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.

Astfel, litigiul de faţă are ca obiect pretenţii decurgând din executarea unui contract de concesiune de servicii publice, fiind incidente dispoziţiile Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

În ceea ce priveşte conţinutul concret al legii indicate, care a suferit repetate modificări, Înalta Curte ia act că potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Aşadar, având în vedere data declanşării prezentului litigiu, 03.08.2020 - conform ştampilei aplicate de oficiul poştal al expeditorului pe plicul prin care reclamanta a trimis instanţei cererea de chemare în judecată, aflat la dosarul Tribunalului Giurgiu - calea de atac se va determina, potrivit art. 24 şi art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, în vigoare de la 13.07.2020.

Potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul".

Iar potrivit art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege, "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (...)".

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse, sentinţa primei instanţe putea fi supusă numai apelului, iar decizia prin care a fost soluţionată calea ordinară de atac nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, ci este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Cu referire la menţiunea căii de atac a recursului cuprinsă în dispozitivul deciziei instanţei de apel, Înalta Curte subliniază că principiul legalităţii căilor de atac, reglementat de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se opune oricărei menţiuni contrare din hotărârea judecătorească, astfel că partea nu poate exercita decât calea de atac prevăzută de lege, iar nu pe cea indicată eronat în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

De aceea, dând eficienţă textelor de lege enunţate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 1698A/12.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 octombrie 2025.