Protraction complaint dismissed as unfounded; delay attributable to recusal not procedural inaction.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra contestaţiei, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I Civilă la data de 18 septembrie 2025, sub nr. x/2025/a2, contestatoarea A. a solicitat să se constate că în prezentul dosar a fost încălcat dreptul său la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, prin raportare la art. 522 şi art. 524 din C. proc. civ., prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea acestora din oficiu.

În motivare cererii, contestatoarea a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 1 şi pct. 4 din C. proc. civ.

În continuare, a învederat faptul că Legea nr. 361/2022 şi Codul Muncii prevăd termene de maxim 15 zile, iar raportat la obiectul cauzei, termenele de judecată pot fi acordate chiar de la o zi la alta. Or, cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 21 februarie 2025, iar primul termen de judecată a fost stabilit la data de 9 septembrie 2025, la mai bine de 7 luni, apreciind astfel că i s-a îngrădit dreptul la justiţie. Mai mult decât atât, în tot acest interval a fost prejudiciată şi de drepturile salariale neacordate de aproximativ 1 an şi jumătate.

Contestatoarea a subliniat faptul că la dosarul electronic nu sunt scanate şi ataşate toate documentele din dosar, nu i-au fost comunicate încheierile din dosarele conexe/asociate nr. x/2025/a1 şi nici nu a fost încunoştinţată cu privire la acestea, apreciind totodată că au fost pronunţate cu încălcarea regulamentelor instanţelor de judecată, unii judecători fiind în incompatibilitate absolută.

De asemenea, arată că nu au fost formate dosare asociate cu privire la cererile de abţinere formulate în cauză, nu i-au fost comunicate încheierile care au soluţionat aceste declaraţii de abţinere, apreciind că i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil. Mai mult, a arătat că deşi dosarul se află pe rolul secţiei civile, unele abţineri au fost soluţionate de complete de judecători din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, cu încălcarea regulamentului de judecată şi a competenţei de soluţionare a cauzei.

În dovedirea argumentelor sale, contestatoarea a procedat la prezentarea parcursului procesual al litigiilor în care este parte, aflate pe rolul Tribunalului Mureş.

Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimata Administraţia Naţională "Apele Române" Administraţia Bazinală de Apă Mureş a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Prin notele depuse la data de 21 octombrie 2025, contestatoarea a completat contestaţia privind tergiversarea procesului, criticând soluţia de amânare a judecăţii cauzei datorate de aplicarea Hotărârii nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureş, referitoare la suspendarea activităţii, apreciind că, faţă de obiectul dosarului, se impunea soluţionarea acestuia pe fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 25 septembrie 2025, stabilindu-se termen de judecată la data de 21 octombrie 2025.

La acest termen de judecată, instanţa supremă a respins excepţia nerepartizării aleatorii invocată de contestatoare şi a reţinut cauza în pronunţare.

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele ce succedă:

Contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condiţiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

Din economia normei enunţate rezultă că ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corectarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de dispoziţiile art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.. Potrivit normei evocate, contestaţia privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situaţii:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Verificând aceste cerinţe legale, Înalta Curte constată că situaţia descrisă de contestatoare nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele prevăzute de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.

Din datele disponibile se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă la data de 21 februarie 2025, sub nr. x/2025, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii din data de 29 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024. Dosarul a primit termen de judecată la data de 9 septembrie 2025, când judecata cauzei a fost amânată având în vedere cele stabilite prin Hotărârea nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureş, referitoare la suspendarea activităţii.

Observă instanţa supremă că în intervalul de timp cuprins între data înregistrării cauzei la instanţă şi termenul de judecată din data de 9 septembrie 2025 au fost soluţionate mai multe declaraţii de abţinere formulate de către judecătorii Curţii de Apel Târgu Mureş.

Rezultă, astfel, că procesul despre care se afirmă că este temporizat s-a aflat pe rolul instanţei în tot acest timp din motive neimputabile, astfel încât contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea A. nu este întemeiată.

Înalta Curte reţine că aplicarea dispoziţiilor legale de către instanţă atunci când constată existenţa unor incidente procedurale privind constituirea instanţei, respectiv analizarea unor motive de incompatibilitate a judecătorilor nu pot constitui motive imputabile instanţei învestite cu soluţionarea procesului.

Or, analizând ritmul imprimat prin măsurile dispuse, se constată că, de fapt, acesta este unul bazat pe celeritate, fiind acordate termene de judecată scurte, intermediare, pentru soluţionarea declaraţiilor de abţinere, deci în acord cu exigenţele respectării termenului optim şi previzibil de soluţionare a cauzei.

Pe de altă parte, observă instanţa supremă că celelalte aspecte invocate (inexistenţa în dosarul electronic a unor acte, necomunicarea încheierilor, neformarea unor dosare asociate, participarea unor judecători de la alte secţii, netransmiterea către instanţa superioară a unor căi de atac formulate în alte dosare, critici referitoare la obligaţiile procedurale care i-au fost puse în vedere şi la măsurile dispuse de către instanţă) nu pot fi constitui motive cenzurabile pe calea prezentei proceduri, fiind în discuţie modul general de gestionare a tuturor cauzelor repartizate completului şi secţiei.

Deopotrivă, nu pot fi analizate în cadrul acestei contestaţii nici alegaţiile contestatoarei referitoare la măsura de amânare a judecăţii cauzei determinată de aplicarea Hotărârii nr. 2/26.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureş, referitoare la suspendarea activităţii.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 522 şi art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., privind tergiversarea soluţionării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., privind tergiversarea soluţionării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia Civilă, ca nefondată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.