Payment order case assigned to defendant's seat court; alternative jurisdiction rejected for unsigned supply document

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, la data de 25 septembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, pe calea ordonanţei de plată, obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 56.198,94 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1013-1024 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosar la data de 2 decembrie 2024, în termenul legal, pârâta B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brăila, solicitând trimiterea cauzei la judecătoria sediului profesional al pârâtei, conform dispoziţiilor art. 1015 din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 9467/2024 din data de 23 decembrie 2024, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de trimitere a reţinut, în esenţă, faptul că regulile de competenţă stabilite de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de ordine privată şi, raportat la împrejurarea că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei necompetenţei teritoriale, respectiv excepţia a fost invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, a apreciat că se impune declinarea cauzei prin raportare la sediul societăţii pârâte, care se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 4 februarie 2025, iar, prin sentinţa civilă nr. 6379 din data de 27 mai 2025, această instanţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii către Judecătoria Brăila; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea dedusă judecăţii pe calea ordonanţei de plată are ca obiect pretenţiile izvorând din executarea contractului nr. x/01.02.2019, iar potrivit menţiunilor inserate la art. III şi art. VI din contract, locul de implementare a proiectului şi de livrare a utilajelor este la punctul de lucru al beneficiarului, situat în Municipiul Brăila, Calea x km. 6, jud. Brăila. Reţinând că deşi sediul pârâtei se află în sectorul 3, locul executării obligaţiilor prevăzut în contract este în Brăila, a apreciat că judecătoria Brăila a fost legal sesizată în temeiul art. 113 pct. 3 din C. proc. civ.. Pe de altă parte, a considerat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., norme care lasă la aprecierea reclamantului alegerea de competenţă (relativă) şi care în cauza de faţă a operat în favoarea instanţei de la locul executării obligaţiilor prevăzut în contract.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 august 2025 şi prin rezoluţia din data de 1 septembrie 2025 s-a stabilit termen de judecată la data de 21 octombrie 2025.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Reţine Înalta Curte că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect obligarea pârâtei, pe calea ordonanţei de plată, la plata sumei de 56.198,94 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând aplicabilitatea regulii generale, în vreme ce a doua instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Nu întotdeauna, însă, reclamantul este ţinut de respectarea regulii generale în materia competenţei teritoriale, art. 113 alin. (1) din C. proc. civ. reglementând cazuri de competenţă alternativă între instanţa competentă potrivit regulii generale şi instanţele menţionate pentru fiecare din ipotezele reglementate, punctul 3 oferind reclamantului posibilitatea de a sesiza instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract. În acest caz, faţă de dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului.

Or, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. sunt aplicabile doar în situaţia în care părţile au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei; în caz contrar, competenţa teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei.

În consecinţă, în vederea determinării incidenţei sau nu a dispoziţiilor invocate este necesară cercetarea formală a conţinutului unui înscris care să poată fi calificat, în urma unei examinări sumare, ca doveditor al unui acord de voinţă al părţilor şi care să cuprindă menţiuni privind locul de executare a contractului.

Examinând actele lucrărilor şi dosarului, se constată că un astfel de înscris nu există în cauză, documentul depus de reclamantă la data de 15.10.2024, intitulat "Specificaţii tehnice pentru realizare achiziţie containere/pubele", care se regăseşte la dosarul Judecătoriei Brăila, analizat de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi reţinut ca temei al declinării neputând fi considerat că reflectă voinţa părţilor, întrucât nu conţine nici măcar denumirea societăţii pârâte, cu atât mai puţin o semnătură a reprezentantului său. În plus, în cuprinsul înscrisului există menţiunea că, în vederea achiziţionării bunurilor, se va încheia contract de furnizare.

Prin urmare, fără a antama în vreun fel soluţionarea fondului, instanţa supremă constată că nu există la dosar, din punct de vedere formal, un înscris care să prezinte aparenţa unui contract însuşit de ambele părţi şi care să cuprindă menţiuni privind locul de executare a obligaţiilor.

În raport de aceste considerente, se constată că, pentru determinarea competenţei teritoriale în cauză, sunt aplicabile doar regulile de drept comun prevăzute de art. 107 şi următoarele din C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revenind Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă de la sediul pârâtului.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.