Inadmissibility of complaint for annulment challenging the nullification of an appeal for lack of motivation

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 23.11.2020, reclamantul Ocolul Silvic Codrii Cetăţilor R.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 222.102 RON, contravaloarea masei lemnoase adjudecată conform contractului nr. x/16.01.2019, precum şi a sumei de 50.639,25 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei şi până la introducerea acţiunii, precum şi în continuare până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 401/C/26 iulie 2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 222.102 RON, contravaloare masă lemnoasă adjudecată conform contractului nr. x/16.01.2019, de 50.639,25 RON, cu titlu de penalităţi contractuale calculate de la 23.11.2020 până la data stingerii debitului şi de 7.664 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, apel respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 744/Ap/26 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Prin decizia civilă nr. 423 din 27 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia tardivităţii recursului şi a anulat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L., ca fiind nemotivat.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 16 iulie 2025, pârâta A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei şi rejudecarea recursului cu consecinţa admiterii acestuia, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs nu a analizat criticile de nelegalitate privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1507 din C. civ., privind ignorarea prevederilor art. 1270 din C. civ. şi nici cea privind nelegalitatea deciziei din perspectiva nereţinerii existenţei unui caz de forţă majoră generat de pandemia Covid 19 - art. 1351 din C. civ.

Deşi legal citată în cauză, intimata nu a depus întâmpinare şi nici nu a formulat alte apărări.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 16 iulie 2025, sub nr. x/2025, iar prin rezoluţia din 17 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025.

La acest termen de judecată, a fost invocată, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Examinând contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea A. S.R.L., în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare vizează decizia instanţei de recurs, prin care a fost anulat recursul pârâtei A. S.R.L., invocându-se omisiunea instanţei de a cerceta motivele de recurs invocate în termen, critici încadrate în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Potrivit acestei norme legale, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Din interpretarea normei legale rezultă că acest motiv de contestaţie în anulare impune, ca şi cerinţă de admisibilitate, o decizie a instanţei de recurs prin care să se fi pronunţat fie o soluţie de respingere recursului, fie una de admitere în parte a recursului (admitere ce are în vedere doar analiza unor motive de casare), iar în pronunţarea acestei soluţii să fi omis analiza vreunui motiv de casare invocat în termen de partea recurentă.

Dispoziţiile legale menţionate au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie interpretate în mod restrictiv. Contestaţia în anulare, fiind o cale de retractare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a problemelor ce au fost soluţionate de instanţă în cadrul analizei motivelor de casare.

Or, în litigiul pendinte, instanţa de recurs nu a dispus respingerea recursului ori admiterea în parte, ci anularea căii de atac formulate, reţinând că argumentarea criticilor invocate încalcă exigenţele de motivare a recursului, reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Prin urmare, criticile invocate de către recurenta au fost analizate de instanţa de recurs din perspectiva încadrării acestora în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În egală măsură, reţine instanţa supremă că omisiunea instanţei de recurs trebuie să fie involuntară şi esenţială în raport cu situaţia existentă la dosar în momentul pronunţării hotărârii, întrucât numai această ipoteză este compatibilă cu analizarea incompletă a motivelor de casare.

În speţă, însă, neexaminarea pe fond a criticilor formulate de recurentă nu a fost involuntară, ci deliberată şi justificată prin aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În plus, se observă că deşi a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatoarea a reluat criticile formulate prin memoriul de recurs, exprimându-şi, în realitate, nemulţumirea faţă de soluţia de anulare a recursului său.

Or, aceste chestiuni nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare, întrucât această cale extraordinară de atac de retractare nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, dat fiind că admisibilitatea unei contestaţii în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. este condiţionată de pronunţarea unei soluţii de respingere sau de admitere în parte, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de recurs prin care s-a constatat nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 423 din 27 februarie 2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.