Defamation appeal inadmissible for challenging factual findings, not legal errors; prior damages award upheld.

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07 noiembrie 2022, pe rolul Tribunalul Suceava, secţia I civilă sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi Spitalul Orăşenesc Gura Humorului au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.:

1) să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, reputaţie demnitate ca urmare a expresiilor denigratoare, defăimătoare, insultătoare şi mincinoase întrebuinţate de pârâtă la adresa reclamanţilor;

2) să se dispună obligarea pârâtei la înlăturarea de pe pagina personală a platformei E. şi de pe grupurile "F." şi "G." de pe platforma E. a postărilor şi a tuturor comentariilor postate de utilizatorii platformei E., în care se fac referiri explicite la reclamanţi;

3) să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 275.000 de RON, reprezentând daune morale pentru atingerea adusă dreptului la onoare, reputaţie şi imagine şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat art. 58, 72, 73, 252, 253, 1357 din C. civ., art. 30-31 din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 16 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere invocată de către pârâtă; a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată; a constatat că pârâta a încălcat dreptul la onorare, demnitate şi reputaţie al reclamanţilor A., B. şi C., precum şi dreptul la reputaţie al reclamantului Spitalului Orăşenesc Gura Humorului; a obligat pârâta să procedeze la ştergerea de pe pagina sa de E. a tuturor postărilor şi comentariilor în care se face referire la reclamanţi, precum şi să procedeze la ştergerea de pe grupurile de E. "F." şi "G." a tuturor postărilor şi comentariilor, efectuate de pârâtă, în care se face referire la reclamanţi; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţii A., B. şi C. a sumei de 1000 RON, precum şi la plata către reclamantul Spitalului Orăşenesc Gura Humorului a sumei de 20.000 RON; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţii A., B. şi C. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (din care 100 RON taxă judiciară de timbru şi 600 RON onorariu avocat), precum şi la plata către reclamantul Spitalului Orăşenesc Gura Humorului a sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (din care 100 RON taxă judiciară de timbru şi 1500 RON onorariu avocat); a obligat pe fiecare dintre reclamanţi să plătească pârâtei suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2022, care, prin decizia civilă nr. 21 din data de 30 ianuarie 2025, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă şi a obligat-o la plata către intimaţi a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta D., solicitând casarea hotărârii atacate, admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi, în principal respingerea acţiunii ca nefondată, iar, în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, înlăturarea din sarcina sa a obligaţiei de a plăti reclamantului "Spitalul Orăşenesc Gura Humorului" cu titlu de daune pentru pretinsa atingere adusă reputaţiei acestuia a sumei de 20.000 RON şi de a proceda la ştergerea de pe o pagină personală de E. şi de pe grupurile "F." şi "G." a tuturor postărilor şi comentariilor efectuate cu referire la reclamanţi, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), (8) din C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material în materia angajării răspunderii civile delictuale pentru pretinse încălcări ale dreptului la viaţa privată ocrotit de art. 71 din C. civ., la demnitate prevăzut de art. 72 din C. civ. şi la imagine prevăzut de art. 73 din C. civ. în concurs cu dreptul de liberă exprimare garantat de art. 30 din Constituţia României şi ocrotit de art. 70 şi 75 din C. civ.

În opinia sa, în mod greşit, atât instanţa de apel, cât şi cea de fond, analizând probatoriul administrat, a constatat îndeplinite în cauză condiţiile angajării răspunderii civile delictuale sub aspectul existenţei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu.

În susţinere, a prezentat situaţia de fapt şi motivele pentru care apreciază că postările sale nu ar reprezenta o denigrare a imaginii, că acestea nu au fost lipsite de orice bază factuală reală şi că era îndreptăţită să facă aceste postări, întrucât cuprind dezbateri ale unor probleme importante şi de actualitate pentru oraşul Gura Humorului, purtate pe platforme destinate locuitorilor acestuia, totodată fiind sesizate şi autorităţile competente să ia măsuri.

În opinia sa, limbajul folosit, deşi pe alocuri acid, nu a depăşit limitele bunului simţ, nu a avut conotaţii umilitoare sau degradante şi nu a afectat dreptul la protejarea reputaţiei, aşa cum acesta este apărat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de dispoziţiile constituţionale naţionale.

De asemenea, a afirmat că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale atât din perspectiva legislaţiei şi jurisprudenţei interne, inclusiv a Curţii Constituţionale, cât şi sub lumina principiilor emanate prin hotărârile relevante din jurisprudenţa CEDO, apreciind că demersul reclamanţilor aduce atingere dreptului său la liberă exprimare, protejat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Mai arată recurenta-pârâtă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că demersurile sale au fost generate de o nemulţumire personală, aceasta acţionând din perspectiva unui cadru medical avizat, cu experienţă. Din această perspectivă, a criticat modalitatea în care este manageriat spitalul atât din punct de vedere administrativ, cât şi din punctul de vedere al actului medical, aducând în discuţie aspecte semnalate în perioada pandemiei, referitoare la timpii de aşteptare foarte mari ai pacienţilor, la programarea defectuoasă a activităţii în spital, dar şi la o relaţie lipsită de implicare între personalul medical şi beneficiarii actului medical.

A precizat că postările sale au plecat de la credinţa sa că sănătatea este prioritară şi că are dreptul şi datoria să sesizeze lucrurile pe care le consideră în neregulă, intenţia nefiind de jignire sau de umilire.

A mai precizat că a acţionat în virtutea libertăţii de exprimare protejată de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar limitele acestui drept trebuie analizate strict, prin raportare la circumstanţele concrete ale fiecărui caz, în acest sens făcând trimitere la cauza Axei Springer c. Germaniei- par. 78.

Potrivit recurentei-pârâte, CEDO a precizat care sunt criteriile relevante în a statua într-un sens sau altul prin raportare în prezenta cauză la calitatea reclamanţilor, la calitatea sa precum şi la contextul în care postările au fost făcute.

Astfel, a arătat că grupurile de E. pe care s-au făcut postările au fost concepute pentru dezbaterea problemelor de actualitate din oraş - prioritate având problema sănătăţii, reclamanţii sunt persoane care acţionează într-un context public în calitate de persoane publice cu responsabilităţi faţă de comunitate, sens în care nu pot pretinde o protecţie desăvârşită a elementelor ce ţin de viaţa şi activitatea lor cum, de altfel, este adevărat, nu pot fi expuşi total, fără a se putea apăra, indicând în susţinere cauza Petrina c. României - par. 40.

Mai menţionează recurenta-pârâtă că cele dezbătute vizează aspecte din viaţa publică a reclamanţilor, iar postările conţin judecăţi de valoare pe teme de interes public, pentru care dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Convenţie conferă o libertate legală de exprimare.

Cu privire la afectarea reputaţiei instituţiei publice - Spitalul Orăşeşnesc Gura Humorului, recurenta-pârâtă a susţinut, pe de o parte, că nicio postare sau comentariu nu a vizat discreditarea spitalului, ci au fost semnale de alarmă privind o instituţie esenţială într-o comunitate efectuate în mod constructiv, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că, urmare a postărilor, încrederea populaţiei în instituţii a fost afectată, generând un prejudiciu în acest sens, care să poată fi reparat prin plata sumei de 20.000 RON.

În opinia sa, prezintă relevanţă şi faptul că, în postări, s-au făcut referiri şi la Primarul oraşului Gura Humorului şi la Prefectul Judeţului Suceava şi la Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, persoane publice care nu s-au arătat deranjate de acestea, asumându-şi funcţiile cu toate cele ce le implică, inclusiv critica cetăţenilor.

În final, a arătat, în ceea ce priveşte obligarea sa de a şterge postările şi comentariile de pe platformele de E., că nu mai are calitatea de membru al grupurilor şi nu mai are acces la acestea, neavând nici posibilitatea de a se reînscrie.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 483, 485, 486, 487, 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, reclamanţii au invocat excepţia de nulitate a recursului, arătând că soluţia a fost criticată doar prin prisma unor motive generale, fără a fi aduse critici în concret şi punctuale privind decizia recurată, sens în care solicită anularea recursului. În subsidiar, pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 15 mai 2025, sub acelaşi număr de dosar, iar prin rezoluţia din 3 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025, când instanţa supremă a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii invocate de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, urmează a o admite şi, în consecinţă, a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din examinarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă se constată că aceasta a formulat critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei instanţei de apel.

Autoarea căii de atac încearcă să demonstreze în recurs că faptele sale nu au fost în măsură să aducă atingere dreptului la onoare (demnitate şi reputaţie), imagine şi viaţă privată a reclamanţilor A., B. şi C. şi dreptului la reputaţie a reclamantului Spitalul Orăşenesc Gura Humorului, precum şi că a acţionat în limitele dreptului său de exprimare, or, aceste aspecte au fost stabilite de instanţele devolutive în urma evaluării probelor administrate în cauză.

Observă Înalta Curte că recurenta-pârâtă a semnalat într-un mod pur formal pretinsa aplicare greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor privind răspunderea civilă delictuală, întrucât în cuprinsul memoriului de recurs autoarea căii de atac a procedat la prezentarea situaţiei de fapt din propria perspectivă, fără a explica, în concret, în ce mod instanţa de apel a încălcat normele de drept material invocate, atunci când aceasta a menţinut soluţia primei instanţe, prin respingerea apelului.

Notează Înalta Curte că simpla nemulţumire a părţii în privinţa hotărârii atacate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea nu este legală, nici indicarea formală a unor texte de lege (ex. art. 71, art. 72, art. 73 din C. civ.), nici trimiterile la jurisprudenţa CEDO, recurenta-pârâtă fiind obligată să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de lege.

Înalta Curte reţine că atât realitatea bazei factuale a judecăţilor de valoare, cât şi aprecierea depăşirii limitelor libertăţii de exprimare, respectării dreptului la imagine şi a dreptului la reputaţie sunt chestiuni ce ţin de probatoriul administrat în cauză şi care, în recurs, nu poate fi reanalizat, întrucât în cadrul acestei căi de atac extraordinare nu se poate cenzura aprecierea dată de instanţă mijloacelor de probă sau situaţiei de fapt.

În egală măsură, se constată că şi chestiunea corectitudinii stabilirii scopului postărilor reprezintă un aspect ce ţine de aprecierea situaţiei de fapt, în măsura în care evaluarea ei este fundamentată pe rezultatul valorificării probelor administrate, prin raportare la elemente factuale, care, faţă de limitele controlului realizat de instanţa de recurs, excedează sferei motivelor de nelegalitate.

În atare condiţii, instanţa supremă reţine că susţinerile recurentei-pârâte nu pot fi valorificate pe calea recursului, nefiind relevate critici de nelegalitate a deciziei atacate.

Pe cale de consecinţă, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva deciziei nr. 21 din 30 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.