Recourse annulled for failure to pay judicial stamp duty on challenge to judge recusal in bankruptcy proceeding

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 august 2024, sub nr. x/2024, creditoarea A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei B., în temeiul art. 70 din Legea nr. 85/2014; desemnarea în calitate de administrator judiciar a C.., în temeiul art. 45 alin. (1) lit. d) raportat la prevederile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; calificarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei ca fiind o declaraţie de creanţă, cu posibilitatea de actualizare a accesoriilor calculate până la data deschiderii procedurii insolvenţei şi înscrierea creanţei în tabelul creditorilor.

Prin sentinţa nr. 1461 din data 4 decembrie 2024, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de creditoarea A. S.R.L., a admis contestaţia formulată de către debitoarea B. S.R.L.‚ împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditoarea A. S.R.L. şi a respins, ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei formulată de creditoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar D..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea A. S.R.L., prin administrator special E..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă la data de 9 ianuarie 2025, sub nr. x/2024.

Prin încheierea din 30 aprilie 2025, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. S.R.L., prin administrator special, a membrilor completului de judecată 4ALPI compus din doamna judecător F. şi domnul judecător G., în cauza având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1461/04.12.2024, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petenta A. S.R.L., prin administrator special E..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 17 mai 2025, sub nr. x/2024, iar prin rezoluţia din 25 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025.

La termenul de judecată fixat, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia de netimbrare şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acesteia.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, urmează a o admite şi, în consecinţă, a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, act normativ aplicabil cauzei în raport de data introducerii cererii (05.10.2022), acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În temeiul art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ. instituie obligaţia ataşării la cererea de recurs a dovezii achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, la primirea dosarului s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Deşi recurentei i-a fost comunicată obligaţia de a face dovada achitării taxei de timbru aferente recursului, partea nu s-a conformat acestei dispoziţii până la primul termen de judecată, nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ori cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în termenele imperative prevăzute de lege pentru efectuarea acestor demersuri.

În ceea ce priveşte dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanţa supremă reţine că, potrivit art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line.

În speţă, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit şi comunicat acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia netimbrării şi, având în vedere caracterul peremptoriu al acesteia, va anula recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E., împotriva încheierii din 30 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, reţinând că îndeplinirea obligaţiei de timbrare este o condiţie de legală sesizare a instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E., împotriva încheierii din 30 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.