Conflict of jurisdiction resolved in favor of local court for recognition of foreign judgment involving multiple defendants

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă la data de 22 aprilie 2025, reclamanta MA S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii A. S.R.L. şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a formulat cerere de exequator prin care, în baza motivelor cuprinse în acţiune, precum şi a probelor ce urmează a fi administrate în cursul procesului, a solicitat să se dispună recunoaşterea hotărârii nr. 5579, pronunţată la data de 22.11.2019, de către Tribunalul Ordinar din Torino, în dosarul nr. x/2017, hotărâre definitivă şi irevocabilă începând cu data de 30.12.2024.

Ulterior, reclamanta a formulat o cerere modificatoare, prin care a chemat în judecată şi pe pârâtul B..

Pârâtul B. a depus întâmpinare, solicitând, printre altele, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea şi declinarea competenţei pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A. S.R.L. şi a O.N.R.C. - O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi respingerea acţiunii ca fiind făcută împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a depus note scrise, prin care a solicitat, în esenţă, ca, în situaţia admiterii acţiunii, să se dispună cu privire la efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului.

Prin sentinţa civilă nr. 379/2025 din 12 iunie 2025 Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul B., prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În fundamentarea acestei sentinţe, în aplicarea dispoziţiilor art. 1099 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea de exequatur, petenta M.A. S.R.L. a arătat că demersul care a făcut obiectul dosarului soluţionat de Tribunalul Ordinar din Torino şi în care a fost pronunţată Hotărârea nr. 5579 din 22 noiembrie 2019, a cărei recunoaştere se solicită în România, a fost promovat în contradictoriu cu pârâtul B., o astfel de concluzie reieşind şi din cuprinsul hotărârii în cauză.

Ţinând cont că refuzul de recunoaştere a hotărârii străine putea fi exprimat doar de una dintre părţile litigiului în care a fost pronunţată respectiva hotărâre, în prezenta pricină în discuţie putând fi vorba numai de refuzul de recunoaştere al pârâtului, B., care s-a şi exprimat în acest sens, având în vedere că acesta domiciliază în Italia, tribunalul a apreciat că, în conformitate cu prevederile indicate, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, fiind lipsit de relevanţă că reclamanta a înţeles să cheme în judecată pârâţi care au sediul în raza de competenţă a Tribunalului Vâlcea.

Investit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2038, pronunţată la data de 12 august 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În fundamentarea acestei sentinţe, reţinându-se incidenţa art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., s-au arătat, în esenţă, următoarele:

Dispoziţiile art. 1099 din C. proc. civ. nu restrâng posibilitatea refuzării recunoaşterii hotărârii străine doar de către una dintre părţile din litigiul în care a fost pronunţată respectiva hotărâre, cea în raport cu care trebuie stabilită şi competenţa teritorială a instanţei chemate să soluţioneze cauza. O asemenea interpretare restrictivă nu are suport legal şi ar îngrădi dreptul celorlalţi participanţi de a-şi exprima poziţia, prin raportare la cererea reclamantului.

Atunci când sunt mai mulţi pârâţi, chemaţi să recunoască ori nu hotărârea străină, competenţa teritorială trebuie stabilită luând în considerare poziţia fiecăruia, devenind aplicabile prevederile art. 112 prima teză din C. proc. civ., atunci când mai mulţi pârâţi refuză recunoaşterea hotărârii.

În prezenta cauză au fost chemaţi în judecată trei pârâţi, respectiv A. S.R.L., Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi B., ca urmare a faptului că este refuzată recunoaşterea hotărârii nr. 5579, pronunţată la data de 22.11.2019 de către Tribunalul Ordinar din Torino.

Mai mult, în raport cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, acesta nu a procedat la înregistrarea menţiunilor din hotărârea analizată şi nici nu a menţionat prin întâmpinare că este de acord cu această măsură, în lipsa dispoziţiilor instanţei de judecată, ceea ce echivalează atât în fapt, cât şi în drept, cu un refuz al recunoaşterii.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă pentru următoarele considerente:

Se constată că ivirea prezentului conflict a fost determinată de interpretarea diferită pe care Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Bucureşti au dat-o dispoziţiilor stabilite de legiuitor în privinţa regulilor de competenţă pentru recunoaşterea hotărârilor străine în România.

Obiectul prezentei cauze este reprezentat de cererea prin care reclamanta MA S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. S.R.L., Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi B., recunoaşterea pe teritoriul României a Hotărârii nr. 5579, pronunţată la data de 22.11.2019, de către Tribunalul Ordinar din Torino.

Potrivit art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ.:

"cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine". Alin. (2) al aceluiaşi text de lege conţine prevederea că:

"în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti".

Este de necontestat că, în pricina de faţă, au fost chemaţi în judecată trei pârâţi, respectiv societatea A. S.R.L., Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi B., ca urmare a faptului că este refuzată recunoaşterea hotărârii nr. 5579, pronunţată la data de 22.11.2019 de către Tribunalul Ordinar din Torino.

Potrivit art. 112 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; acest text legal reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

Astfel, potrivit textului legal anterior menţionat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Ţinând cont de împrejurarea că stabilirea competenţei se realizează raportat la elementele cererii de chemare în judecată, mai precis părţile, obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, rezultă, aşa cum a reţinut şi cea de-a doua instanţă sesizată, că, în situaţia în care sunt mai mulţi pârâţi, chemaţi să recunoască ori nu hotărârea străină, competenţa teritorială trebuie stabilită luând în considerare poziţia fiecăruia, devenind aplicabile prevederile art. 112 prima teză din C. proc. civ., atunci când mai mulţi pârâţi refuză recunoaşterea hotărârii. Totodată, se impune a fi amintită şi chestiunea evidenţiată de cea din urmă instanţă în sensul că pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea "nu a procedat la înregistrarea menţiunilor din hotărârea analizată şi nici nu a menţionat prin întâmpinare că este de acord cu această măsură, în lipsa dispoziţiilor instanţei de judecată, ceea ce echivalează atât în fapt, cât şi în drept, cu un refuz al recunoaşterii".

Aşadar, raportat la limitele învestirii, prin prisma cadrului procesual fixat de reclamantă în baza principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, văzând că au fost chemaţi în judecată, deopotrivă, mai mulţi pârâţi, ca urmare a faptului că este refuzată recunoaşterea unei hotărâri străine, fiind vorba, astfel, de situaţia ipotetică privind refuzul recunoaşterii de către mai mulţi pârâţi, constată că devin aplicabile prevederile art. 112 prima teză din C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 1099 alin. (1) din acelaşi cod.

Cum pârâţii Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi A. S.R.L. au sediul în circumscripţia Tribunalului Vâlcea, aceasta este instanţa competentă teritorial să judece prezenta cauză.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2025.