Negative jurisdictional conflict resolved: civil forum fixed for provider’s challenge to health fund’s contract termination and audit extract.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the case must be heard by the Olt Tribunal, whose prior declination was reversed and whose jurisdiction is now fixed; the Bucharest Tribunal's earlier declination in favor of Olt remains in force, and the case file is to be sent there for continuation. The dispute arose when a medical services provider sought annulment of an audit report extract and a contract termination notice issued by a county health insurance fund, plus damages of 251,841 RON, after the fund unilaterally terminated a paraclinical outpatient medical services contract for alleged breaches of its terms. The Court held that the relationship between the provider and the health insurance fund is civil in nature under Article 255(1) of Law No. 95/2006, which expressly characterizes such contractual relations as civil, and that the challenged audit extract and termination notification are contractual sanctions, not administrative acts under Articles 2(1)(b)–(c) of Law No. 554/2004, so the claim falls outside administrative jurisdiction and is governed instead by the Civil Procedure Code (Articles 94–95, 107), making the Olt Tribunal, as the competent first-instance civil court, the proper forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 107 C. proc. civ, art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Negative jurisdictional conflict resolved: civil forum fixed for provider’s challenge to health fund’s contract termination and audit extract: The dispute arose when a medical services provider sought annulment of an audit report extract and a contract termination notice issued by a county health insurance fund, plus damages of 251,841 RON, after the fund unilaterally terminated a paraclinical outpatient medical services contract for alleged breaches of its terms. The Court held that the relationship between the provider and the health insurance fund is civil in nature under Article 255(1) of Law No. 95/2006, which expressly characterizes such contractual relations as civil, and that the challenged audit extract and termination notification are contractual sanctions, not administrative acts under Articles 2(1)(b)–(c) of Law No. 554/2004, so the claim falls outside administrative jurisdiction and is governed instead by the Civil Procedure Code (Articles 94–95, 107), making the Olt Tribunal, as the competent first-instance civil court, the proper forum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for establishing the jurisdiction of the civil court (Tribunalul Olt) since the contractual relationship is of a civil nature.
Procedural provision used to settle the negative conflict of jurisdiction by designating the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la data de 02.09.2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Olt a solicitat anularea extrasului din raportul de control nr. x/08.05.2024 şi a notificării nr. x/08.05.2024 de reziliere a contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice nr. CP132/28.03.2024, începând cu data de 08.05.2024, precum şi obligarea pârâtei la repararea pagubei ca urmare a rezilierii contractului, în sumă totală de 251.841 RON, calculată până la data introducerii cererii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 2729 din data de 20.03.2025 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Olt, în favoarea Tribunalului Olt, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Bucureşti a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 107 C. proc. civ. şi art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate cu art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Curtea a concluzionat că o astfel de cerere, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi valorificată pe calea contenciosului administrativ, fiind acte administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Olt, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 390 din data de 04.06.2025 prin care a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat compentenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Olt, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, s-au reţinut incidente în cauză dispoziţiile art. 1 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, faţă de sediul reclamantei din Bucureşti, s-a apreciat ca fiind competent Tribunalul Bucureşti, în soluţionarea prezentei cauze.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei de judecată.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Olt, secţia I civilă, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în timp ce Tribunalul Olt a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 1 şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.
Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Pe calea prezentei acţiuni reclamanta a solicitat anularea extrasului din raportul de control nr. x/08.05.2024 şi a notificării nr. x/08.05.2024 de reziliere a contractului de furnizare de servicii medicale nr. CP132/28.03.2024 şi obligarea pârâtei la repararea pagubei, ca urmare a rezilierii contractului, în sumă totală de 251.841 RON.
Verificând raportul de control nr. x/08.05.2024, Înalta Curte constată că prin acesta s-a stabilit sancţionarea cu rezilierea contractului nr. x/28.03.2024, ca urmare a nerespectării obligaţiei prevăzute de art. 7 lit. s) din contract, conform prevederilor art. 17 alin. (1) lit. h) din contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală spitalicească.
Prin notificarea nr. x/08.05.2024 s-a stabilit sancţionarea cu rezilierea contractului nr. x/28.03.2024, începând cu data de 08.05.2024, pentru nerespectarea prevederilor art. 7lit. i) în acord cu art. 17 lit. h) din contractul de furnizare servicii medicale de specialitate în ambulatoriu pentru specialităţi paraclinice nr. 132/28.03.2024.
Potrivit Contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţi paraclinice, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. C. pen. 132/28.03.2024 încheiat între părţi, la art. 24 se stipulează că litigiile legate de încheierea, derularea şi încetarea prezentului contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluţionare pe cale amiabilă; litigiile nesoluţionate pe cale amiabilă dintre furnizori şi casele de asigurări de sănătate se soluţionează de Comisia de Arbitraj care funcţionează pe lângă C.N.A.S. sau de către instanţele de judecată.
În drept, potrivit art. 305 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 "CNAS şi casele de asigurări organizează şi efectuează controlul activităţii desfăşurate de furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale în baza contractelor încheiate de aceştia cu casele de asigurări de sănătate".
Potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, privind reforma în domeniul sănătăţii, "Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale".
La data introducerii cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, respectiv, 02.09.2024, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii intrase în vigoare, astfel că dispoziţiile art. 255 alin. (1) din Lege sunt incidente, textul de lege stabilind fără echivoc natura juridică a relaţiilor contractuale dintre furnizorii de medicamente şi casele de asigurări de sănătate.
Legea a statuat pe deplin că relaţiile privind furnizarea de servicii medicale sunt de natură civilă, astfel că nici cel care o interpretează nu poate să stabilească decât ceea ce legea prevede expres, în speţă, caracterul civil al Contractului de furnizare de servicii medicale de specialitate din ambulatoriu, pentru specialităţi paraclinice, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, nr. CP132/28.03.2024.
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi capetele de cerere principale formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că litigiul dintre furnizorul de medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Olt este de natură civilă şi este de competenţa instanţelor civile.
Extrasul din raportul de control nr. x/08.05.2024 şi notificarea de reziliere a contractului nr. x/08.05.2024 a căror anulare se solicită, nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 (pentru contestarea cărora ar fi fost competentă instanţa de contencios administrativ), ci reprezintă sancţiuni aplicate ca urmare a constatării de către organele de control din cadrul instituţiei pârâte a nerespectării de către reclamantă a unor obligaţii stabilite prin Contractului de furnizare de servicii medicale de specialitate din ambulatoriu, pentru specialităţi paraclinice, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. CP132/28.03.2024, încheiat între părţi, respectiv, sancţiuni contractuale aplicate în baza 17 lit. h).
Totodată, fiind vorba despre relaţii de natură civilă, orice acţiune în pretenţii - izvorând din respectarea totală sau parţială a clauzelor contractuale trebuie raportată obligatoriu la normele de procedură reglementate de dispoziţiile C. proc. civ., respectiv, art. 94 şi 95, cu trimitere la art. 107 din acelaşi Cod. Astfel, competenţa materială şi teritorială în primă instanţă, atât în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cât şi în raport de normele de procedură anterior menţionate, aparţine Tribunalului Olt.
Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate şi în raport de obiectul cauzei, litigiu izvorând din relaţiile contractuale dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Olt.
Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din legea nr. 95/2006, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.