Negative conflict of jurisdiction in low-value claim: consumer's effective residence determines exclusive territorial competence, establishing competence for the court of the actual domicile.

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2025 pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 431,08 RON contravaloare facturi neachitate pentru serviciile prestate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1427/2025 din data de 29 aprilie 2025 Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţa de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că prezenta acţiune a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 1026 şi următoarele din C. proc. civ., privitoare la cererile de valoare redusă.

După evocarea dispoziţiilor art. 1028 alin. (1), (2), art. 121 şi art. 126 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a reţinut că acţiunea are la bază un contract de prestări servicii încheiat între S.C. A. S.R.L., profesionist prestator de servicii şi pârâtul consumator B., cu domiciliul în Bucureşti, Sector 4 din data de 28.04.2015, aşa cum rezultă din verificările efectuate din oficiu în baza de date.

Astfel fiind, instanţa a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, în favoarea domiciliului consumatorului şi faţă de situaţia că pârâtul are domiciliul în Bucureşti, în aria de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Investită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 10334 din data de 26 iunie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată de către instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială în cazul cererilor de valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun, iar potrivit dispoziţiilor art. 121 teza I C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) fiind aplicabile.

S-a reţinut că, pentru a fi incident acest text de lege, reclamantul trebuie să fie întotdeauna un profesionist, iar obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie în legătură cu raporturile juridice născute între un profesionist (în sensul art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori) şi un consumator (în sensul art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor), cum este cazul în prezenta cauză.

După evocare şi coroborarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1), (2) şi art. 129 C. proc. civ., Judecătoria Sector 4 Bucureşti a reţinut că, în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe (cea de la domiciliul consumatorului), deci competenţa teritorială are un caracter absolut.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, instanţa a reţinut că menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit dispoziţiilor art. 91 C. civ.

Totodată, după prezentarea şi interpretarea noţiunii de "domiciliu", în sens procedural, cu referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în materia conflictelor de competenţă, în cauzele având ca obiect cerere de valoare redusă, în care părţile au calitatea de profesionist, instanţa a apreciat că noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu adresa cu care o persoană figurează în evidenţele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date la data sesizării instanţei, ci adresa unde persoana locuieşte efectiv.

Astfel fiind, a constatat că din verificările efectuate din oficiu în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, începând cu data de 28.04.2015, pârâtul figurează în evidenţe cu domiciliul activ în Bucureşti, însă, pârâtul nu locuieşte în fapt la adresa din Bucureşti sector 4, declarată în evidenţele autorităţilor, ci la adresa din judeţ Galaţi, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit de Poliţia Locală Sector 4, coroborat cu procesul-verbal întocmit de Poliţia Brăhăşeşti.

S-a reţinut că întrucât legea instituie o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul consumatorului la data introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât pârâtul, care este consumator, avea la data introducerii acţiunii domiciliul în comuna Brăhăşeşti, sat Toflea, judeţ Galaţi, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 9 iulie 2025, sub acelaşi număr de dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Tecuci competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului poartă asupra unei cereri de valoare redusă formulate de un profesionist împotriva unui consumator, astfel că, raportat la limitele învestirii, sunt incidente dispoziţiile art. 121 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. (...)", aspect reţinut de ambele instanţe aflate în conflict.

Totodată, remarcă faptul că prezentul conflict de competenţă nu are la bază opinii diferite ale instanţelor cu privire la calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, ci divergenţa pleacă de la interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., relativ la noţiunea de "domiciliu".

Potrivit dispoziţiilor art. 91 C. civ., "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane".

Prevederile legale evocate se completează cu cele ale art. 87 C. civ. potrivit cărora "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". De asemenea, art. 89 din acelaşi act normativ prevede că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală, (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".

În materia competenţei instanţelor, potrivit unei jurisprudenţe constante şi literaturii de specialitate, în ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu interesează nu atât adresa la care figurează o persoană în evidenţele oficiale, cât aceea la care locuieşte efectiv, adică reşedinţa.

Înalta Curte apreciază că noţiunea de domiciliu, în vederea stabiliri instanţei competente teritorial, se raportează la domiciliul de fapt, domiciliu avut de către pârât la data sesizării instanţei.

Din actele dosarului rezultă ca la data sesizării instanţei, pârâtul locuia la adresa de reşedinţă, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Tecuci, reşedinţa fiind, de altfel, înscrisă în baza D.E.P.A.B.D.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.