Territorial jurisdiction in labor disputes: exercise of plaintiff's option to sue at place of work or defendant's seat
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania definitively resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Alba County Court, ruling that the employer-defendant prevailed in retaining jurisdiction at its seat of location despite the plaintiff residing in Cluj County. The dispute centered on a labor law claim where a former employee sought a judicial finding that 100% of her work period from 1990 to 2001 qualified for the second work group for pension purposes, requesting the employer to issue a corresponding certificate. The two trial courts initially declined territorial jurisdiction reciprocally, with the Alba Court citing the plaintiff's domicile in Cluj and the Cluj Court arguing the plaintiff had validly chosen the place of work. The High Court determined that under Article 269(2) of the Labor Code, the plaintiff had a discretionary right to sue either at her domicile or the place of work; by filing the initial complaint with the Alba Court, she definitively exercised this choice, thereby fixing territorial jurisdiction there and preventing subsequent declination by either court or ex officio by the tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 116 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Territorial jurisdiction in labor disputes: exercise of plaintiff's option to sue at place of work or defendant's seat: Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că fiind un litigiu de dreptul muncii devin incidente prevederile art. 269 alin. (2) Codul Muncii, conform căruia judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii, iar cererile se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2024 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uzina Mecanică Cugir S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constatate că în intervalul 05.02.1990 - 01.04.2001 a desfăşurat în cadrul unităţii pârâte activităţi care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% şi să fie obligată pârâta la emiterea unei adeverinţe privind recunoaşterea grupei de muncă corespunzător perioadei cuprinsă în dispozitivul hotărârii;
În drept, reclamanta şi-a întemeiat capătul 1 din cerere pe prevederile Contractului Colectiv de Muncă al S.C. Cugir S.A., încheiat pe anii 1999-2000 - Anexa 16, coroborat cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, în sprijinul capătului 2 a invocat H.G. nr. 257/2011.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1054/2025 din data de 3 aprilie 2025 Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţa de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Uzina Mecanică Cugir S.A., în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că fiind un litigiu de dreptul muncii devin incidente prevederile art. 269 alin. (2) Codul Muncii, conform căruia judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii, iar cererile se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Tribunalul Alba a mai reţinut că, deşi reclamanta a indicat domiciliul ales la apărătorul acesteia, în urma verificărilor efectuate a rezultat domiciliul reclamantei ca fiind în sat Tioltiur, comuna Corneşti, nr. 31, judeţ Cluj. Indicând drept jurisprudenţă Decizia nr. 3442/13.09.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Alba a concluzionat că se impune declinarea cauzei către instanţa în raza căreia reclamanta are domiciliul.
Investit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1442/2025 din data de 12 iunie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba. Astfel, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că raportat la obiectul pretenţiilor deduse judecăţii, prezentul litigiu este unul asimilat litigiilor de muncă, fiind supus dispoziţiilor Codului muncii.
Conform dispoziţiilor art. 231 din Codul muncii "prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă".
După evocarea dispoziţiilor art. 269 alin. (1), (2) şi (3) din Codul muncii instanţa a reţinut că reclamanta avea un drept de opţiune între mai multe instanţe: fie tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa, fie la instanţa în raza căruia este situat locul de muncă.
Astfel, instanţa a apreciat că nu prezintă importanţă că la acest moment reclamanta nu mai este angajata pârâtei, textul legal mai sus citat neprevăzând o asemenea condiţie limitativă, iar potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, reclamanta a avut la dispoziţie dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, alegând să învestească Tribunalul Alba, instanţa locului de muncă conform textului legal citat.
Prin urmare, constatând că reclamanta avea la dispoziţie mai multe instanţe deopotrivă competente, alegând Tribunalul Alba, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Alba.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de14 iulie 2025, sub acelaşi număr de dosar.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Tribunalul Alba, secţia I civilă şi Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, ambele instanţe reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii, prima instanţă reţinând că domiciliul reclamantei se află în sat Tioltiur, comuna Corneşti, nr. 31, judeţ Cluj, conform actului de identitate al acesteia, în timp ce Tribunalul Cluj a reţinut competenţa Tribunalului Alba, prin raportare la sediul pârâtei din localitatea Cugir, judeţul Alba.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă priveşte un conflict de muncă, aspect reţinut de ambele instanţe, iar, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa teritorială în cazul acestor litigii aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta, deşi are domiciliul în judeţul Cluj, a ales să introducă cererea de chemare în judecată având ca obiect acţiune în constatare, la tribunalul în raza căruia se află societatea pârâtă.
Potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantei care, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la instanţa în circumscripţia căreia se află locul de muncă, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina.
În consecinţă, odată făcută această opţiune, reclamanta nu mai poate reveni, pârâta nu poate cere declinarea competenţei, iar instanţa, dacă a fost corect sesizată (ca instanţă de la locul de muncă al reclamantei, deci fără încălcarea unor norme imperative şi limitative de competenţă), nu poate, din oficiu, să îşi decline competenţa.
Notează Înalta Curte că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Alba, reclamanta şi-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul său de muncă, pe care l-a şi indicat, de altfel, în cuprinsul actului de sesizare.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.