Negative jurisdiction conflict resolved: Alba Tribunal competent to hear judges' pension-certificate suit; Satu Mare declination overturned.

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Satu Mare, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la eliberarea adeverinţei-tip prevăzută de Normele metodologice de aplicare a Legii 303/2004 aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, în care să se menţioneze cuantumul bazei de calcul a pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare - indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima luna de activitate - prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare 19, respectiv la nivelul indemnizaţiei procurorilor DNA/DIICOT, astfel cum a fost dispusă recalcularea indemnizaţiei de încadrare prin sentinţa civilă nr. 650/09.04.2021 a Tribunalului Timiş, dosar nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 204/08.02.2022, cu menţiunea expresă că adeverinţa o înlocuieşte pe cea iniţială.

În drept, au fost invocate prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2005, Decizia HP nr. 23/2015, Decizia HP nr. 36/2018, Decizia HP nr. 24/27 martie 2023, art. 107 din Legea nr. 263/2010.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 569/2025 din data de 26 februarie 2025 instanţa Tribunalului Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţa de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. şi pe pârâtul Tribunalul Satu Mare, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că fiind un litigiu de dreptul muncii devin incidente prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) Codul Muncii, în conformitate cu care judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, respectiv, cererea se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

De asemenea, a fost invocată Decizia nr. 7/16.05.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi s-a concluzionat că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) sau 21 C. proc. civ.,

Având în vedere că domiciliul reclamanţilor se află în raza de competenţă a Tribunalului Satu Mare, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.

Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 284/LMA/2025 din data de 10 iunie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., ţinând cont de faptul că în cauză o instanţă are calitatea de pârât.

De asemenea, s-a reţinut că reclamanţii aveau opţiunea de a introduce acţiunea fie la instanţa competentă potrivit normelor generale, fie să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de alegerea reclamanţilor de a investi Tribunalul Alba cu soluţionarea cauzei, în considerarea prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., s-a apreciat că Tribunalul Alba nu putea să invoce din oficiu necompetenţa şi să decline soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 2 iulie 2025, sub acelaşi număr de dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Alba şi Tribunalul Satu Mare - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că reclamanţii au deţinut funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Satu Mare şi au fost eliberaţi din funcţia de judecător prin pensionare.

Ca urmare a îndeplinirii condiţiilor pentru pensionare, Tribunalul Satu Mare a eliberat pentru fiecare, adeverinţa pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor şi procurorilor conform Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acţiunii, reclamanţii nu se aflau în ipoteza prevăzută de lege (art. 127 alin. (1) C. proc. civ.), adică nu îşi desfăşurau activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, Tribunalul Alba, este atrasă incidenţa art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.»

Prin urmare, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată art. 127 alin. (21) teza a doua C. proc. civ.), fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauza de faţă, reclamanţii au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Alba, instanţă care se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată în favoarea instanţei prevăzute de lege pe rolul căreia au înregistrat cererea.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.