Inadmissibility of appeal to High Court due to expiration of the thirty-day filing deadline

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28.01.2022 cu nr. x/2022 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

1. obligarea pârâtei la restituirea preţului plătit pentru servicii de consultanţă, conform contractului fără număr încheiat la 02.09.2019 şi achitat în baza facturii la data de 19.11.2019, preţ stabilit la suma de 35.000 euro plus TVA. Solicită restituirea sumei la cursul în RON BNR din ziua efectuării restituirii plăţii.

2. obligarea pârâtei la plata unei sume ce reprezintă actualizarea preţului contractului cu rata inflaţiei, cu începere de la data punerii in întârziere, respectiv 15.07.2021.

3. plata de daune interese, cu începere de la data notificării 15.07.2021, pe care le apreciază la 100 RON pe zi, pentru nerealizarea in totalitate a prestaţiilor la care s-a obligat pârâta prin contract conform art. 15 (1) din contract.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2864/28.11.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată şi s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamanta A. S.R.L., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 480 din 19.03.2025 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia insuficientei timbrări şi a anulat apelul formulat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca insuficient timbrat.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la data de 08.05.2025 a declarat recurs apelanta reclamantă A. S.R.L., apreciind decizia instanţei de apel ca fiind nelegală, faţă de anularea ca netimbrat a întregului apel.

Recurenta a precizat că a timbrat, la solicitarea instanţei, sumele de 1910.24 RON în data de 23.01.2025 şi suma de 1910.24 RON în data de 10.03.2025. La momentul depunerii apelului, reclamanta a timbrat suma de 500 de RON, pe care a scăzut-o, din eroare, din sumele solicitate de instanţă. Conform citaţiei din 26.02.2025 s-a solicitat achitarea taxei judiciare de 1784.50 RON, iar reclamanta, la 10.03.2025, a achitat suma de 1910,24 RON.

Totalul sumei achitate drept taxă judiciară de timbru, de 4320,48 RON depăşeşte jumătate din suma achitată la fondul cauzei, astfel încât, reclamanta a apreciat că apelul trebuia judecat pe fond şi eventual anulată, ca insuficient timbrată, solicitarea privind daunele interese.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 24.06.2025 intimata pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia decăderii din dreptul de a declara recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 185 C. proc. civ., şi respingerea cererii de recurs ca tardiv formulată, în subsidiar a solicitat anularea cererii de recurs, în temeiul art. 489 C. proc. civ., iar în terţiar, respingerea cererii ca neîntemeiată, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15.05.2025 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 3, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 18.07.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 16.10.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 16.10.2025, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii declarării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei tardivităţii formulării cererii de recurs, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întemeindu-se pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta", cu raportare la prevederile art. 180 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură".

Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit, referitor la declararea căii extraordinare de atac a recursului, exigenţe care privesc, printre altele, şi respectarea termenului de declarare a recursului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel iar, conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Astfel, legiuitorul stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menţionat, termen legal, imperativ şi absolut, care are ca moment de plecare data comunicării hotărârii, de la care se calculează termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru formularea recursului dedus judecăţii, şi a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Calculul termenului procedural în speţă se face în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În speţă, cererea de recurs a fost transmisă Curţii de Apel Bucureşti prin poştă la 06.05.2025, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, deci cu depăşirea termenului imperativ de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că decizia civilă recurată a fost comunicată la 04.04.2025, conform filei 95 dosar apel.

Or, potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., termenul de declarare a recursului s-a împlinit la 05.05.2025, aceasta fiind ultima zi în care recurentul ar fi fost în termenul legal, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., privind declararea recursului.

Cum legiuitorul stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale incidente, astfel încât, va anula, ca tardiv, recursul declarat de acesta.

Astfel, prin aplicarea acestor dispoziţii, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiţie nu reprezintă un drept absolut, exerciţiul acestuia fiind supus unor limite şi condiţii de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situaţie regăsită în speţa de faţă.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimata pârâtă şi va anula, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 480 din 19 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 480 din 19 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca fiind tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.