Inadmissibility of appeal in social security disputes under Art. 483(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la data de 02.02.2022, sub nr. x/2022 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună:

(1) anularea deciziei nr. 190719/11.01.2022 emise de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara;

(2) obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei începând cu luna decembrie 2020 în sensul includerii în buletinul de calcul şi a sumelor reale ce reprezintă venituri brute din următoarele perioade: lunile iulie- septembrie şi decembrie din anul 1981; februarie, august, septembrie 1982; lunile martie, aprilie, iunie - august - noiembrie 1983; lunile martie şi mai din anul 1984; luna aprilie 1986 şi luna aprilie din anul 1990 (aprilie), conform adeverinţei nr. x/29.10.2020 prin care s-a completat adeverinţa nr. x/13.05.2016 emisă de S.C. B. S.R.L., sume care nu au fost trecute în carnetul de muncă şi pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale şi pentru pensia suplimentară, respectiv să în se includă salariile brute respectiv contributivitatea avută pentru cele 16 luni anterior arătate, conform art. 2 lit. c), art. 95 alin. (1)-(4), art. 96 alin. (1)-(2), art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 şi H.G. nr. .261/2001 publicată în Monitorul oficial nr. 114/06.03.2001.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 709/11.05.2022 Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi a respins acţiunea de asigurări sociale formulată de către reclamantul A., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de pensie nr. 190719/11.01.2022 prin care a fost pusă în executare decizia civilă nr. 1682/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 2180/05.06.2024 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 709/2022 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, în dosar nr. x/2022 şi a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 2180/05.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., solicitând admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 3256/09.10.2024 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca tardiv introdusă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2180/2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2022.

5. Recursul formulat în cauză

Prin recursul declarat la 29.10.2024 A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul obligării intimatei la emiterea unei noi decizii de pensie rectificativă, cu luarea în calcul a celor 16 luni cuprinse în adeverinţa nr. x/29.10.2020 şi restituirea diferenţelor rezultate din 05.11.2020, la care se adaugă rata inflaţiei.

În ceea ce priveşte tardivitatea declarării contestaţiei în anulare a apreciat că dispoziţiile art. 506 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., sunt contradictorii şi a invocat art. 36 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 24/27.03.2000, art. 9 alin. (1) C. civ.

Totodată, recurentul a adus critici cu privire la decizia nr. 2180/05.06.2024, raportat la perioada pentru care s-a încuviinţat recalcularea pensiei, arătând că pensia acestuia nu poate fi diminuată întrucât cuantumul acesteia este realizat pe principiul contributivităţii, câştigat prin lege şi sentinţe judecătoreşti.

A mai adăugat recurentul că expertul desemnat în cauză a fost de rea credinţă, din expertiza contabilă nerezultând că i s-a aplicat majorarea punctului de pensie cu 50%.

În susţinere, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005 şi practica CEDO şi CJUE.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 12.03.2025 intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului prin constatarea inadmisibilităţii şi caracterului nefondat al acestuia.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 03.02.2025 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 3, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 27.05.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 16.10.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 16.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului pendinte îl constituie decizia civilă nr. 3256/09.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, având ca obiect contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2180/2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2022, având ca obiect recalculare pensie.

Prin această hotărâre s-a respins, ca tardiv introdusă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2180/2024 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2022, hotărâre definitivă, fiind pronunţată într-un litigiu de asigurări sociale - contestaţie decizie şi recalculare pensie.

Cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speţă, calea de atac este numai apelul, se constată că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare (decizia civilă nr. 2180 din 05.06.2024) are, şi aceasta, caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4. C. proc. civ., care stipulează că: sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Prin urmare, şi decizia civilă nr. 3256 din 09.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare şi care face obiectul prezentei căi de atac, este, la rândul său, o hotărâre definitivă, căci aşa prevăd dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.: hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În examenul controlului de constituţionalitate al acestor dispoziţii, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, prin Decizia nr. 178 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546/26. V.2021:

15. " ...Curtea reţine că soluţia legislativă reglementată de prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac (a se vedea în acest sens Decizia nr. 354 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1315 din 30 decembrie 2020, paragraful 23).

16. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa constantă (...) că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege".

Conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Alin 2 al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 prevede, printre altele, că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Dispoziţiile legale anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor sociale.

Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este unul născut în materia conflictelor de muncă şi de asigurări sociale.

Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare de către Curtea de Apel Bucureşti este definitivă, întrucât, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din materia conflictelor de muncă şi de asigurări sociale.

Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamantul neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înţeles să o folosească.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3256/2024 din 9 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3256/2024 din 9 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.