Cassation appeal for unrecorded electricity consumption dismissed after granting reinstatement in time, upholding appeal annulment for stamping failure

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.05.2023, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta A. - Sucursala Focşani a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la plata integrală şi imediată a prejudiciului creat din culpa sa, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 32/27.05.2024 Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. - Sucursala Focşani, obligând reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.950 RON, reprezentând onorariu avocat.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamanta A. - Sucursala Focşani, considerând-o netemeinică şi nelegală şi solicitând admiterea cererii de apel, anularea sentinţei civile atacate, iar judecând pe fond, să se dispună obligarea pârâtei la plata prejudiciului creat, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat.

Prin decizia civilă nr. 278 din 23.10.2024 Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia netimbrării, invocată de instanţă din oficiu şi a anulat apelul declarat de reclamanta A.-Sucursala Focşani, împotriva sentinţei civile nr. 32/27.05.2024 pronunţate de Tribunalul Vrancea, ca netimbrat.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la data de 12.03.2025, a declarat recurs reclamanta A.-Sucursala Focşani, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de apel Galaţi.

Totodată, recurenta a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, în temeiul art. 186 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de repunere în termen, recurenta a precizat că împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în considerarea menţiunii cuprinse în dispozitivul acesteia, în sensul că hotărea este definitivă, a formulat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (3) pct. 2 şi alin. (3) C. proc. civ., ce a fost respinsă ca inadmisibilă de către Curtea de Apel Galaţi.

Recurenta a apreciat că menţiunea inexactă din cuprinsul deciziei atacate, reprezintă un motiv temeinic şi justificat pentru încuviinţarea cererii de repunere în termenul pentru exercitarea recursului, în sensul art. 186 C. proc. civ. şi în spiritul prevederilor art. 457 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta a arătat că soluţia de anulare a apelului ca netimbrat este rezultatul unui incident cauzat de depunerea taxei judiciare de timbru la o altă instanţă, decât cea investită cu soluţionarea apelului, taxa de timbru fiind achitată şi depusă în termenul legal prevăzut de art. 470 alin. (3) teza finală C. proc. civ., la Judecătoria Focşani, în loc de Curtea de Apel Galaţi.

S-a solicitat de către recurentă să se constate că scopul legii care instituie în sarcina părţii care a pierdut procesul obligaţia de a achita taxa de timbru aferentă cererii de apel a fost atins, prin achitarea taxei de timbru în termenul defipt de lege, iar menţinerea deciziei de anulare a apelului este de natură să afecteze dreptul la o cale efectivă de atac, la un proces echitabil şi la o judecată pe fond a apelului, în mod just şi inechitabil.

5. Apărările formulate în cauză

Prin notele de concluzii scrise, înaintate la dosarul cauzei, intimata pârâtă Administraţia Pieţelor Focşani S.A. a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, apreciind că nu au fost indicate motive de nelegalitate ale sentinţei atacate. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, faţă de faptul că recursul vizează o încheiere de anulare pentru netimbrare, faţă de care calea procedurală legală este cererea de reexaminare.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 04.04.2025 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 3, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 27.05.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 16.10.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 16.10.2025, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra solicitării de repunere în termen şi asupra excepţiilor invocate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii şi a excepţiei nulităţii, a căror analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului principal îl constituie decizia civilă nr. 278 din 28 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială în dosarul nr. x/2023, obiectul cauzei vizând pretenţii, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 213.332,10 RON.

Având în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motive de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Având în vedere aceste prevederi legale, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurenta a formulat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prealabil analizării motivelor de recurs invocate, Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta - reclamantă A. - Sucursala Focşani împotriva deciziei civile nr. 278/2024 din 23 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, reţine următoarele:

Conform art. 186 C. proc. civ.: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen".

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Menţiunea "Definitivă" din decizia recurată nu poate afecta exercitarea căii de atac a recursului, aceasta fiind statuată de legiuitor, însă, în speţa pendinte, există posibilitatea să fi influenţat percepţia recurentei cu privire la regimul căilor de atac, dovadă fiind şi faptul că nu a stat în pasivitate, ci a formulat o altă cale extraordinară de atac.

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către recurenta reclamantă A. - Sucursala Focşani sunt întemeiate, sens în care va încuviinţa cererea de repunere în termen formulată de aceasta.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de casare invocate în cuprinsul cererii de recurs, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta reclamantă A. - Sucursala Focşani este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată a fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulat apelul declarat de reclamanta A. - Sucursala Focşani, fiind astfel menţinută soluţia dispusă de prima instanţă, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 cu privire la taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie în anulare invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 6 din 22 ianuarie 2025, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată.

În data de 12.03.2025, reclamanta a depus cerere de recurs şi repunere în termen cu privire la formularea recursului, invocând încălcarea unor dispoziţii de drept procesual şi a unor dispoziţii de drept material, urmărind să obţină casarea hotărârii atacate şi constatarea temeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate şi nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de dispoziţiile art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale, ceea ce în cauză nu s-a confirmat.

În concret, recurenta reclamantă a invocat faptul că soluţia de anulare ca netimbrat a apelului este rezultatul unui incident cauzat de depunerea taxei judiciare de timbru la o altă instanţă decât cea învestită cu soluţionarea apelului, taxa judiciară de timbru fiind achitată în termenul prevăzut de art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Întreaga motivare a recursului este circumscrisă acestei susţineri, recurenta depunând la dosarul cauzei şi înscrisuri doveditoare, însă neprecizând în concret ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel, susţinerile acesteia reprezentând expunerea unei situaţii şi nu veritabile critici ce se aduc hotărârii pronunţate în apel.

Astfel, Înalta Curte reiterează caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, care conferă posibilitatea instanţei de recurs să exercite un control strict de nelegalitate asupra hotărârii atacate, fără a putea primit spre examinare susţineri prin care se tinde la reaprecierea situaţiei de fapt în recurs.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel, în conformitate cu normele legale în vigoare, a procedat la anularea recursului ca netimbrat, aplicând în mod întemeiat dispoziţiile art. 470 alin. (3) rap. la alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 80/2013, cu privire la taxele judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că în temeiul art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru este o obligaţie legală care se impune, excepţie făcând acele situaţii expres prevăzute, tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei cereri ori, cum este cazul în speţă, a unei căi de atac.

Dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se achită anticipat şi în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este ataşată cererii, părţii i se acordă un termen de 10 zile în care are posibilitatea de a face dovada îndeplinirii acestei obligaţii, cu trimitere expresă la art. 200 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează ipoteza regularizării cererii de chemare în judecată.

Obligaţia achitării anticipate a taxei în apel este reglementată şi de dispoziţiile art. 470 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de apel se ataşează dovada achitării taxei judiciare de timbru, cerinţă prevăzută sub sancţiunea nulităţii, cu menţiunea că lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

Spre deosebire de taxa judiciară de timbru datorată pentru judecata în primă instanţă, în cazul acţiunilor evaluabile în bani, taxa judiciară de timbru aferentă apelului este datorată prin raportare la întreaga sumă contestată în cererea de apel, privită în ansamblu, în acest sens se cuvin menţionate dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora "Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puţin de 20 RON."

Mai mult, obligaţia de plată anticipată a taxei judiciare de timbru relevă că niciun act, excepţie sau cerere nu poate fi pusă în discuţia părţilor sau analizată de instanţa de judecată anterior achitării acestei taxe, legala învestire a instanţei realizându-se în momentul îndeplinirii acestei obligaţii.

Faptul că recurenta, dintr-o lipsă de diligenţă, care îi este imputabilă, nu a depus taxa judiciară de timbru la instanţa învestită cu soluţionarea litigiului (curtea de apel), ci a comunicat-o unei instanţe total străine de acest dosar (judecătoria), nu este de natură să invalideze decizia atacată, A. - Sucursala Focşani neputând să-şi invoce propria culpă, încălcare dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., pentru a obţine casarea deciziei recurate.

Aşadar, în lipsa îndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina sa în raport cu limitele şi cadrul procesual stabilit chiar de autoarea căii de atac, măsura anulării apelului ca insuficient timbrat apare ca fiind legală, instanţa de prim control judiciar pronunţând o decizie în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus indicate.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează cazul în care hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, textul de lege are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, însă fie le încalcă, în litera sau în spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

Cum examinarea memoriului de recurs impune concluzia că nu există nicio critică aptă să poată fi încadrată în acest text de lege, controlul de legalitate nu poate fi exercitat, astfel că şi acest motiv se cuvine a fi înlăturat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - Sucursala Focşani împotriva deciziei civile nr. 278/2024 din 23 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii, invocată de intimata pârâtă.

Respinge excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata pârâtă.

Admite cererea de repunere în termenul de recurs.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - Sucursala Focşani împotriva deciziei civile nr. 278/2024 din 23 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2025.