Inadmissibility of appeal against final decision in port infrastructure lease dispute governed by port activity legislation

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06 martie 2023 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională "Administraţia Porturilor Dunării Maritime" S.A. - Galaţi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că pârâta şi-a îndeplinit doar în parte obligaţia de predare a bunurilor ce fac obiectul Contractului de închiriere teren portuar nr. 1689/05.03.2021, să fie stabilită obligaţia reclamantei de plată a chiriei în raport de bunurile închiriate real puse la dispoziţia chiriaşului şi de gradul în care acestea au putut şi pot fi folosite pentru atingerea scopului contractual, respectiv acela de prestare a activităţilor specific portuare, să fie obligată pârâta să anuleze/storneze facturile fiscale emise în vederea achitării contravalorii chiriei pentru terenul portuar şi mijloacele fixe ce fac obiectul Contractului şi să emită alte documente fiscale corespunzătoare obligaţiei corelative de plată a chiriei dimensionată în raport de cele stabilite în soluţionarea capătului de cerere anterior, cu menţiunea ca suma facturilor refuzate la plată şi vizate de solicitarea de redimensionare a obligaţiei de plată este în cuantum de 218.350,59 RON, să se constate nerespectarea clauzelor contractuale de către pârâtă în ceea ce priveşte executarea Garanţiei de Bună Execuţie, prevăzută la art. 9 din Contract, obligarea pârâtei să restituie suma de 20.803,91 RON achitată de reclamantă în vederea completării garanţiei de bună execuţie, executată de pârâtă în mod nejustificat şi/sau cu nerespectarea clauzelor contractuale, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor legale şi/sau contractuale născute în sarcina acesteia din sau în legătură cu implementarea Planului de investiţii/Programului, investiţional convenit de părţi, cu referire exemplificativă la sprijinirea Chiriaşului în parcurgerea formalităţilor necesare obţinerii autorizaţiei de construire şi a tuturor avizelor, permiselor şi oricăror alte aprobări necesare executării lucrărilor de construcţii în condiţii de legalitate, indiferent de denumirea acestora, şi prelungirea corespunzătoare a duratei contractuale, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 979 din 09 august 2024, Tribunalul Tulcea a luat act de renunţarea la judecata capătului al şaselea de cerere, a respins acţiunea principală ca fiind nefondată, a admis cererea reconvenţională formulată Compania Naţională "Administraţia Porturilor Dunării Maritime" S.A. - Galaţi, a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 230.551,05 RON precum şi a penalităţilor de întârziere prevăzute de art. 7.2 din contractul x/5.03.2021, calculate din a 16-a zi de la data emiterii facturilor restante şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 36/LP din 5 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat A. S.R.L.

Intimata - pârâtă a depus întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului.

Înalta Curte reţine că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 36/LP din 5 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi în apel, într-un litigiu vizând un contract de închiriere privind transmiterea dreptului de folsinţă a activului situat în Portul Chilia Veche format din teren portuar şi alte mijloac fixe, încheiat de părţi în temeiul O.G. nr. 22/1999 şi Ordinului nr. 1286/2012 emis de Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, având în vedere şi temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv prevederile O.G. nr. 22/1999, ordonanţă ce reglementează administrarea porturilor şi serviciile în porturi, instanţa supremă reţine că decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unei acţiuni ce priveşte activitatea în porturi, în calea de atac a apelului.

Prin decizia nr. 71/2020 din 09.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a reţinut că actul normativ care conţine dispoziţii referitoare la activitatea de închiriere a elementelor de infrastructură sau suprastructură portuară este reprezentat de O.G. nr. 22/1999. Această ordonanţă modificată şi completată succesiv reglementează, potrivit art. 1, "administrarea şi utilizarea infrastructurii de transport naval, modul de organizare şi funcţionare a administraţiilor portuare şi/sau de căi navigabile interioare, cât şi modul de autorizare şi de desfăşurare a activităţilor de transport naval". Domeniul de aplicare a O.G. nr. 22/1999 este determinat prin art. 2, care stabileşte că această ordonanţă "se aplică în porturi şi pe căile navigabile interioare, tuturor navelor şi tuturor activităţilor de transport naval şi conexe acestora care se desfăşoară în aceste zone".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că închirierea infrastructurii portuare, parte a infrastructurii de transport naval intră în categoria activităţilor esenţiale care se desfăşoară în porturi. Aceasta pentru că, în cadrul activităţii de administrare a porturilor, se conferă administraţiilor portuare atribuţia de a pune la dispoziţia utilizatorilor infrastructura portuară, în mod liber şi nediscriminatoriu. Rezultă astfel că închirierea infrastructurii portuare poate fi integrată activităţii de administrare portuară.

În raport de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care exclud dreptul la recurs în litigiile privind activitatea în porturi, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege. Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României şi în art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 36/LP din 5 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 36/LP din 5 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2025.