Inadmissibility of cassation appeal against Court of Appeal decision refusing suspension of bankruptcy judgment under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 75/F/2025 pronunţată de Tribunalul Alba la 26.03.2025 în dosarul nr. x/2024, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a societăţii A. S.R.L. şi dizolvarea societăţii debitoare, cu ridicarea dreptului de administrare al acesteia, fiind numit lichidator judiciar provizoriu B..

Prin cererea formulată la data de 31.03.2025 şi înregistrată sub numarul de dosar x/2025 al Curţii de Apel Alba Iulia, C., în calitate de administrator special al societăţii A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării sentinţei nr. 75/26.03.2025 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2024 până la soluţionarea apelului declarat împotriva acestei hotărâri.

Prin încheierea nr. 13/2025 din 14 mai 2025 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a respins cererea.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C., în calitate de administrator social al societăţii A. S.R.L.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului.

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

În cauză, recursul are ca obiect încheierea nr. 13/2025 din 14 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin care instanţa, constatând neîndeplinite condiţiile art. 450 alin. (1)-(4) C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 85/2014, a respins cererea privind suspendarea executării sentinţei de deschidere a procedurii falimentului pronunţate de judecătorul-sindic.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile alin. (5) al art. 43 din Legea nr. 85/2014 prevăd, într-o enumerare limitativă, anumite cazuri în care curtea de apel poate dispune, totuşi, suspendarea hotărârii apelate, printre acestea numărându-se şi hotărârea de deschidere a procedurii falimentului.

Aşadar, cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 75/2025, pronunţată la data de 26 martie 2024 de Tribunalul Alba, a fost promovată în cadrul procedurii insolvenţei.

Fiind de competenţa judecătorului sindic, acţiunea este guvernată inclusiv de dispoziţiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel şi cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din acelaşi act normativ, în conformitate cu care, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Se observă că legiuitorul nu a prevăzut atacarea separat cu recurs, la Înalta Curte, a hotărârii curţii de apel pronunţate asupra cererii de suspendare a executării sentinţei apelate, încheierea pronunţată fiind definitivă în temeiul singurei dispoziţii normative de la art. 43 alin. (1) teza a II-a din lege.

De asemenea, prevederile art. 342 din Legea nr. 85/2014 prevăd că dispoziţiile din lege se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 450 C. proc. civ. reglementează suspendarea executării hotărârilor de primă instanţă care pot fi puse în executare vremelnic, chiar dacă sunt susceptibile de apel.

Analiza semantică a terminologiei folosite de legiuitor evidenţiază că, spre deosebire de dispoziţiile de drept comun ale art. 450 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează procedura suspendării executării hotărârii apelate şi în care se prevede că suspendarea "se judecă" de către instanţa de apel, art. 43 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 prevede expres hotărârile care "pot fi suspendate de instanţa de apel", formulare ce exclude intervenţia unei instanţe de control judiciar, la alin. (1) teza a II-a al aceluiaşi text legal prevăzându-se că hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Modificarea adusă art. 450 alin. (3) prin Legea nr. 310/2018 - în sensul că fiind aplicabile în completare dispoziţiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. de la suspendarea executării în cadrul contestaţiei la executare, încheierea curţii de apel poate fi atacată cu recurs - nu conduce la o altă concluzie privind admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, având în vedere particularitatea reglementării procedurii de faliment.

Prevederile legii insolvenţei se bazează pe principiul asigurării celerităţii, dar şi previzibilităţii procedurii, regimul căilor de atac fiind unul derogatoriu de la dreptul comun. Legiuitorul a reglementat distinct şi instituţia organelor care aplică procedura insolvenţei, între care se regăsesc instanţele judecătoreşti, precum şi regulile după care se călăuzesc în această procedură, punându-se accent pe continuitatea completului de judecată pe întreg parcursul procedurii, atât la prima instanţă, cât şi în calea de atac.

Din interpretarea art. 256 şi art. 43 din Legea nr. 85/2014 rezultă că nu toate instanţele participă la aplicarea procedurii, ci tribunalul (instanţă de fond) şi curtea de apel (instanţă de apel), deci nu şi instanţa supremă.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor de drept comun ale art. 450 alin. (3) C. proc. civ. nu poate conduce la concluzia unei extinderi implicite a competenţei de atribuţiune a instanţei supreme, sub aspectul îndrituirii de a examina temeinicia apelului privind falimentul societăţii de asigurare şi de a dispune suspendarea hotărârii pronunţate de judecătorul sindic.

Atribuţiile pe care legea le prevede pentru fiecare dintre participanţii la procedură sunt de competenţă exclusivă, ele neputând fi îndeplinite de un alt participant la procedură.

Prin urmare, se desprinde concluzia că nu se aplică în mod necesar toate normele din C. proc. civ., fiind necesară decelarea intenţiei legiuitorului în elaborarea normei speciale şi care se desprinde din contextul legislativ.

În aceste condiţii, cu toate că dispozitivul încheierii atacate cuprinde menţiunea "cu drept de recurs", faţă de dispoziţiile legale mai sus redate, respectiva menţiune nu îndreptăţeşte recurentul să declare calea de atac indicată, întrucât aceasta nu este prevăzută de lege.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, încheierea ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C., în calitate de administrator special al societăţii A. S.R.L., împotriva încheierii nr. 13/2025 din 14 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul C., în calitate de administrator social al A. S.R.L., împotriva încheierii nr. 13/2025 din 14 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2025.