Cassation in commercial debt claim nullified for failure to specify exhaustive illegality grounds
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the defendant's exception of nullity and annulled the plaintiff's appeal in cassation, thereby leaving intact the Court of Appeal’s decision that had reversed the lower court’s ruling. In a civil dispute concerning unpaid invoices for services and products, the plaintiff initially prevailed at the first instance, which ordered the defendant to pay the principal debt plus court costs; however, the appellate court subsequently dismissed the plaintiff's claim as unfounded. On cassation, the Supreme Court held that the plaintiff failed to satisfy the mandatory procedural requirements under Articles 486, 487, and 489 of the Civil Procedure Code, as the arguments submitted regarding documentary evidence and factual acceptance constituted mere disagreement with the appellate outcome rather than specifying one of the exhaustive grounds for cassation provided in Article 488, thus rendering the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 487 alin. (1) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Cassation in commercial debt claim nullified for failure to specify exhaustive illegality grounds: Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26.04.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. prin B. Roma - Sucursala România, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 238.284,86 RON, reprezentând debit principal, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2615/08.11.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. prin B. Roma - Sucursala România; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 238.284,86 RON, reprezentând contravaloare facturi restante; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.870,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, B. prin B. Roma - Sucursala România a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 887 din 10 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. prin B. Roma - Sucursala România, a schimbat în tot sentinţa civilă atacată în sensul că, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată şi a obligat intimata să achite apelantei suma de 2.935,35 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii A. S.R.L. a declarat recurs.
Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:
Recurenta-reclamantă susţine că motivele susţinute de către intimata-pârâtă prin cererea de apel sunt neîntemeiate, iar argumentele acesteia nu aduc elemente de fond care să justifice modificarea soluţiei pronunţate de prima instanţă. Mai susţine recurenta că deţine documente justificative care atestă că intimata a recepţionat toate serviciile şi produsele furnizate de societatea recurentă, iar creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. Totodată, autoarea recursului arată că între părţi au fost semnate o serie de documente în baza unor borderouri de livrare, iar intimata a semnat şi validat aceste acte fără obiecţii.
În opinia recurentei, prima instanţa a pronunţat o soluţie temeinică şi corectă, sens în care solicită anularea deciziei curţii de apel.
Recurenta nu şi-a întemeiat în drept cererea de recurs.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că susţinerile recurentei potrivit cărora deţine documente justificative care atestă că intimata a recepţionat toate serviciile şi produsele furnizate de către aceasta şi că între părţi au fost semnate o serie de documente în baza unor borderouri de livrare semnate şi validate de către intimata-pârâtă, reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate şi excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a recurentei cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele expuse succint de către recurentă nu se încadrează în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 887 din 10 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii.
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 887 din 10 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2025.