Finality of social insurance appellate judgments barring further cassation review under mandatory exhaustion of legal remedies

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, învederând faptul că aceasta în formula de calcul a drepturilor de pensie a folosit un coeficient de corecţie greşit şi a produs prejudicierea sa, persoană fizică, de toate drepturile care i se cuvin odată cu calcularea cuantumului la depunerea actelor de ieşire la pensie pentru limita de vârstă.

Prin sentinţa civilă nr. 441 din data de 17 aprilie 2024, Tribunalul Prahova, secţia I Civilă a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia nr. 1298 din 17 octombrie 2024 prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 441 din data de 17 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I Civilă.

Înalta Curte reţine că decizia nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este o hotărâre pronunţată în apel, în cadrul unui litigiu din materia asigurărilor sociale, fiind astfel o hotărâre definitivă.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României şi în art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1298 din 17 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2025.