Exclusive territorial competence for consumer claims hinges on statutory domicile registration where factual residence is contested

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la 10 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 645,85 RON, reprezentând contravaloarea facturilor scadente şi neachitate, emise în perioada ianuarie - mai 2023, precum şi cu titlu de despăgubire a sumelor de 400 RON, taxă de instalare şi activare a serviciilor TV, 1.815,50 RON, discount acordat la achiziţionarea telefoanelor mobile, taxă de activare şi utilizare şi 1.232,35 RON, contravaloare C..

S-a mai solicitat obligarea acestuia la plata dobânzii de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data scadenţei fiecărei facturi restante, cât şi a cheltuielilor de judecată, în sumă de 209,50 RON.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1.026 - art. 1.033 C. proc. civ., art. 969 şi următoarele C. civ., art. 1.270 C. civ., precum şi prevederile contractului de furnizare servicii.

2. Prin sentinţa civilă nr. 5070 din 4 iunie 2025, prima instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Pentru a se hotărî astfel, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, se prevede competenţa teritorială exclusivă a instanţei de judecată în a cărei circumscripţie se află domiciliul consumatorului. Or, la data formulării cererii introductive, pârâtul avea domiciliul situat în Mărăşeşti, judeţul Vrancea, astfel că soluţionarea litigiului revine Judecătoriei Panciu în raza căreia se află această localitate.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu - Mixt, la 19 iunie 2025, sub acelaşi număr, iar prin sentinţa civilă nr. 845/2025 din 26 iunie 2025, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat de drept judecata şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.

În considerentele sentinţei, s-a arătat că noţiunea de "domiciliu" potrivit art. 91 C. civ., trebuie interpretată ca fiind locuinţa unde se găseşte în fapt persoana, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare. Or, potrivit verificărilor efectuate în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, începând cu 4 decembrie 2024, anterior formulării acţiunii introductive, pârâtul avea reşedinţa legală situată în municipiul Braşov, judeţul Braşov, acesta reprezentând, aşadar, domiciliul faptic, în raport cu care competenţa soluţionării litigiului aparţine Judecătoriei Braşov.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 18 iulie 2025, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă formulată de reclamanta A. S.A., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 645,85 RON, reprezentând contravaloarea facturilor scadente şi neachitate, precum şi a unor debite accesorii, în temeiul prevederilor art. 1.026 şi următoarele C. proc. civ.

Potrivit art. 1.028 alin. (1) C. proc. civ., "Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei", iar în conformitate cu art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ., "Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun", iar în acest sens, art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca regulă generală că, "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 121 teza I C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

Rezultă, astfel, că cererile formulate împotriva unui consumator sunt de competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul acestuia, devenind incidente dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că "Necompetenţa este de ordine publică: (…) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Pentru identificarea domiciliului persoanei fizice prezintă relevanţă prevederile art. 87-91 C. civ.. Trebuie menţionat, însă, că, deşi noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă" nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, această distincţie nu este relevantă în procesul civil. Noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, în raport cu locuinţa statornică a părţilor stabilindu-se atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

În cauză, se constată că, astfel cum rezultă din actele dosarului, la data sesizării instanţei, pârâtul avea domiciliul legal stabilit în localitatea Mărăşeşti, judeţul Vrancea, iar reşedinţa legală în municipiul Braşov, judeţul Braşov, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Informatizată a Persoanelor, aflate la dosarul Judecătoriei Braşov.

Aşadar, dacă există vreo incertitudine cu privire la domiciliul real al pârâtului, în principiu, reclamantul nu are la dispoziţie alt mijloc obiectiv de informare în afară de a solicita informaţii serviciului public local de evidenţă a persoanelor, sens în care a procedat Judecătoria Braşov.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, existând incertitudini cu privire la domiciliul real al pârâtului la data sesizării instanţei cu cererea de valoare redusă, respectiv 10 martie 2025, singura dovadă ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar este ¦ Braşov, cu care figurează în evidenţele autorităţilor române ca fiind ultima reşedinţă declarată, neexistând alte dovezi că acesta locuieşte efectiv la o altă adresă.

Soluţia este în acord cu prevederile neechivoce ale art. 91 C. civ., care statuează, pe de o parte, că dovada domiciliului şi a reşedinţei se face, în principiu, cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, pe de altă parte, că, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane, exceptând ipotezele în care "domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.