Pension recalculation dispute: inadmissibility of cassation in social security matters under Article 483(2) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, la 4 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, obligarea acesteia la recalcularea pensiei şi emiterea unei noi decizii de pensionare, prin valorificarea tuturor perioadelor în care şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de muncă deosebite şi speciale şi care să ateste, totodată, dreptul acesteia de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă începând cu data înregistrării dosarului de pensionare, respectiv 12 octombrie 2023.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 1294/2001 şi H.G. nr. 559/1990 şi Ordinul nr. 969/1990, emis de Ministerul Industriei Chimice şi B., precum şi Ordinul nr. 50/1990 şi Ordinul nr. 100/1990, emise de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii.

Prin sentinţa nr. 428/F din 14 martie 2024, prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 4.823/2024 din 14 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

3. Împotriva deciziei, reclamanta A. a declarat recurs, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi reţinerea cauzei, spre rejudecare, cu consecinţa admiterii apelului şi a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor, s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 192 din Legea nr. 263/2010, întrucât, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile legale menţionate limitează expres modalitatea în care sunt recunoscute reciproc stagiile de cotizare între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., justificat de caracterul definitiv al deciziei atacate, care a fost pronunţată într-un litigiu circumscris materiei asigurărilor sociale.

4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, prin întâmpinare, reţine următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este legalitatea căilor de atac, care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Aşadar, instanţa de recurs sesizată are obligaţia de a analiza exercitarea căii de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege, potrivit principiului evocat, care este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Se observă că, prin acţiunea introductivă, recurenta-reclamantă A. a învestit Tribunalul Ilfov, secţia Civilă cu o cerere având ca obiect revizuirea drepturilor de pensie, solicitând obligarea intimatei-pârâte Casa Judeţeană de Pensii Ilfov la recalcularea şi emiterea unei noi decizii de pensionare, prin valorificarea tuturor perioadelor în care şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de muncă deosebite şi speciale, astfel că litigiul dedus judecăţii are natura unui conflict de asigurări sociale.

Înalta Curte notează că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 4.823/2024 din 14 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei formulat împotriva sentinţei primei instanţe, astfel că sunt incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) conflictele de muncă şi asigurări sociale (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De altfel, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar, în conformitate cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă".

Astfel, din dispoziţiile legale evocate, coroborate şi cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care prevăd că sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, rezultă că decizia care face obiectul recursului pendinte era definitivă de la data pronunţării, după cum în mod corect a menţionat şi instanţa de apel în dispozitiv, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, întrucât este incidentă ipoteza legală de excludere reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 483 alin. (2) şi art. 496 alin. (1), văzând şi dispoziţiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A..

Referitor la cererea intimatei-pârâte privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., se constată că intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov nu a depus dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, astfel că se va respinge cererea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 4.823/2024 din 14 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.