Inadmissibility of appeal against rejection of revision petition for irreversible decision

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 216 din 30 mai 2002, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins cererea reclamantului G.V., în contradictoriu cu Primăria Turda - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Consiliul Local Turda, pentru restituire imobil.

Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 121 din 11 octombrie 2002.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 3705 din 30 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de aceeași parte împotriva deciziei pronunțate în apel.

Contestația în anulare formulată de reclamant împotriva hotărârii instanței de recurs a fost respinsă prin decizia nr. 1485 din 24 februarie 2004, pronunțată de secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5503/2003.

Prin decizia nr. 348 din 20 ianuarie 2005, secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei date în contestație.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul G.V. a declarat un nou recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

În cauză, revizuentul G.V. a declarat recurs împotriva deciziei prin care secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire privind o hotărâre pronunțată de aceeași instanță, în contestație în anulare.

Prin urmare, recursul este admisibil, în măsura în care hotărârea dată în contestație în anulare este susceptibilă de reformare pe calea controlului judiciar declanșat prin exercitarea acestei căi de atac, în sensul că aceasta face parte dintre hotărârile prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 299 C. proc. civ., căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.

Cu alte cuvinte, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc. civ.

Pe de altă parte, din dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, rezultă că nu sunt susceptibile de reformare pe această cale, hotărârile irevocabile, legea procesual-civilă statuând asupra unicității acestei căi de atac, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

Or, hotărârea dată în contestație în anulare, privind o decizie pronunțată în recurs este irevocabilă și, prin urmare, nesusceptibilă a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea unui nou recurs.

În fine, cum recursul nu privește o hotărâre pronunțată în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație, examinarea acesteia excede competenței atribuite Completului de 9 judecători, prin art. 22 din Legea nr. 304/2004.

Prin urmare, în cauză se constată neîndeplinirea uneia dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea recursului, cu referire la existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.

Or, în raport cu principiul stabilit prin art. 129 din Constituția României, admisibilitatea căii de atac este examinată în raport cu legitimitatea acesteia față de dispozițiile legii, respectiv de exercitare a recursului în condițiile stabilite de legea procesual-civilă.

În cauză, cu referire la hotărârea atacată, aceste condiții nu sunt îndeplinite, recursul urmând a fi privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât și potrivit legii speciale.

Ca atare, excepția pusă în discuție se constată a fi întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul declarat de revizuentul G.V. împotriva deciziei nr. 348 din 20 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul G.V. împotriva deciziei nr. 348 din 20 ianuarie 2005, pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 7025/2004.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.